Studii liceale şi universitare, de drept şi litere la Iași (1853–1858); şi-a continuat pregătirea în chimie, fizică, matematică şi mineralogie la Sorbona şi la Collège de France din Paris în perioada 1859–1865. A fost profesor de chimie şi fizică la Liceul „Național” (1865) şi la Școala Militară din Iași (1866); a fost profesor de chimie minerală la Facultatea de Științe (1878–1920) şi la cea de Medicină (1878–1911) a Universității din Iași. În calitate de profesor a întocmit manuale de chimie şi de fizică în limba română, foarte necesare în epocă, care, îmbogățite periodic, au constituit timp de aproape 50 de ani baza predării chimiei şi fizicii în liceele din ţară. A depus o muncă uriașă pentru crearea primelor laboratoare de chimie atât de necesare studenților. S-a numărat printre fondatorii școlii române de chimie anorganică. A efectuat primele cercetări asupra mineralelor şi rocilor din Carpații Orientali; a analizat peste 80 de minerale culese din diferite regiuni ale țării; a identificat unele minerale necunoscute până la el (broştenita – manganit de mangan, fier şi calciu, descoperit la Broșteni şi badenita – arseno-bismutură de cobalt, fier şi nichel, descoperit la Bădeni-Ungureni); a studiat toate varietățile de chihlimbar, apele minerale şi zăcămintele de sare din România, lacurile saline, eflorescenţele saline. Studiul Fapte pentru a servi la descrierea mineralogică a României (1900) este prima monografie asupra mineralelor din România. A alcătuit primele studii asupra cunoașterii diferitelor categorii de hidrocarburi care intră în compoziția petrolului românesc; a studiat acțiunea acidului azotic de diverse concentrații asupra unor hidrocarburi parafinice izolate din petrolul din România.

Ca membru al Partidului Național Liberal a fost în mai multe rânduri deputat şi senator, ministru al Cultelor şi Instrucțiunii Publice (1891, 1895–1896, 1918). În perioada aprilie-iulie 1907 şi în 1922 a fost primar al orașului Iași.