Petru PONI - chimist şi mineralog
4 ianuarie 1841, Săcăreşti, jud. Iași – 2 aprilie 1925, Iași
Membru titular – 30 iunie 1879 Membru corespondent - 13 septembrie 1877
Președinte al Academiei Române: 1 aprilie 1898 – 26 martie 1901
28 mai 1916 – 12 iunie 1920
Președinte al Secțiunii științifice: 1894–1898, 1901– 1902, 1903–1904, 1907–1910, 1913–1916
Studii liceale şi universitare, de drept şi litere la Iași (1853–1858); şi-a continuat pregătirea în chimie, fizică, matematică şi mineralogie la Sorbona şi la Collège de France din Paris în perioada 1859–1865. A fost profesor de chimie şi fizică la Liceul „Național” (1865) şi la Școala Militară din Iași (1866); a fost profesor de chimie minerală la Facultatea de Științe (1878–1920) şi la cea de Medicină (1878–1911) a Universității din Iași. În calitate de profesor a întocmit manuale de chimie şi de fizică în limba română, foarte necesare în epocă, care, îmbogățite periodic, au constituit timp de aproape 50 de ani baza predării chimiei şi fizicii în liceele din ţară. A depus o muncă uriașă pentru crearea primelor laboratoare de chimie atât de necesare studenților. S-a numărat printre fondatorii școlii române de chimie anorganică. A efectuat primele cercetări asupra mineralelor şi rocilor din Carpații Orientali; a analizat peste 80 de minerale culese din diferite regiuni ale țării; a identificat unele minerale necunoscute până la el (broştenita – manganit de mangan, fier şi calciu, descoperit la Broșteni şi badenita – arseno-bismutură de cobalt, fier şi nichel, descoperit la Bădeni-Ungureni); a studiat toate varietățile de chihlimbar, apele minerale şi zăcămintele de sare din România, lacurile saline, eflorescenţele saline. Studiul Fapte pentru a servi la descrierea mineralogică a României (1900) este prima monografie asupra mineralelor din România. A alcătuit primele studii asupra cunoașterii diferitelor categorii de hidrocarburi care intră în compoziția petrolului românesc; a studiat acțiunea acidului azotic de diverse concentrații asupra unor hidrocarburi parafinice izolate din petrolul din România.
Ca membru al Partidului Național Liberal a fost în mai multe rânduri deputat şi senator, ministru al Cultelor şi Instrucțiunii Publice (1891, 1895–1896, 1918). În perioada aprilie-iulie 1907 şi în 1922 a fost primar al orașului Iași.
1869 Curs de chimia elementară, Tip. Tribunei Romane
1874 Curs de chimia elementară, Tipografia D. Gheorghiu
1874 Noțiuni de fisica pentru usul claselor inferiore de licee cu numeroase figuri in test, Typografia D. Gheorghiu
1882 Cercetări asupra mineralelor din masivul cristalin de la Brosceni, Tipografia Academiei Române
1882 Observations météoroligique faites a Iassy pendant les années 1879 et 1880, Tipografia Academiei Române
1885 Elemente de Fisică, Tipografia Dimitrie Gheorghiu
1889 Analisa apelor minerale de la Tîrgul-Neamţului, Tipografia Națională
1889 Analiza chimică a isvoarelor minerale saline de pe domeniul satului Oglinzi, comuna Răuceşti, plassa de sus-mijloc, judeţul Neamţu în apropiere de oraşul Neamţu făcută în luna August 1888 şi adresată Primariei oraşului Neamţu, Imprimeria Judeţului Neamţu
1891 Curs de chimie elementara fundat pe teoria atomica, Tipografia Națională
1900 Fapte pentru a servi la descrierea mineralogică a României, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl
1900-1902 Cercetări asupra compozițiunii chimice a petrolurilor române, 2 vol., Institutul de Arte Grafice Carol Göbl
1902 Note sur l’action de l’acide azotique fumant sur le pentane secondaire, Imprimerie Dacia P. Iliescu & D. Grossu
1903 Action de l’acide azotique de différentes concentrations, sous pression, sur l’isopentane, Imprimerie Dacia P. Iliescu & D. Grossu
1921 Statistica răzeșilor, Cartea Românească
Activitate editorială
A fost unul dintre întemeietorii revistei „Annales Scientifiques de l’Université de Jassy”.
A fost membru fondator al Societății de Științe din Iași (1900) şi membru al Societății de Științe Naturale din Moscova.