Academia Română
anunță cu
deosebită
tristețe
stingerea din
viață, miercuri,
4 iulie 2018, la
vârsta de 98
de ani, a
criticului și
istoricului
literar Dimitrie
Vatamaniuc,
membru de onoare
al Academiei
Române, reputat
eminescolog și
un fervent
apărător și
promotor al
culturii și
civilizației
românești din
Bucovina de
Nord.
Născut la 25
septembrie 1920,
la Sucevița,
Dimitrie
Vatamaniuc a
urmat școala
primară în
comuna natală,
pentru ca apoi
să studieze la
Cernăuți, unde a
absolvit Școala
Normală de
Învățători, și
la Rădăuți,
fiind absolvent
al Liceului
„Eudoxiu
Hurmuzachi“.
Licențiat în
1947 al
Facultății de
Litere și
Filosofie din
Cluj-Napoca, cu
specializare în
istoria
literaturii
române, estetică
literară și
istoria
românilor,
Dimitrie
Vatamaniuc și-a
susținut, zece
ani mai târziu,
teza de doctorat
la Institutul de
Istorie Literară
și Folclor al
Academiei
Române, avându-l
conducător
științific pe G.
Călinescu.
A fost profesor
de limba și
literatura
română la Liceul
„Andrei
Mureșanu“ din
Dej, redactor la
„Almanahul
literar“ din
Cluj, cercetător
la Institutul de
Istorie Literară
și Folclor,
lector la
Universitatea
din București,
iar din 1964 șef
de secție la
Centrul de
Documentare și
Informare
Științifică al
Academiei
Române. Din 1974
a lucrat ca
cercetător la
Institutul de
Teorie și
Istorie Literară
al Academiei
Române.
Odată cu
angajarea la
Muzeul
Literaturii
Române, în anii
’70, a preluat,
la îndemnul lui
Alexandru Oprea,
continuarea
ediției
integrale a
operei lui Mihai
Eminescu,
inițiată și
coordonată de
Perpessicius în
1939 și
întreruptă în
1963. Va
consacra,
astfel,
studiului operei
eminesciene
peste 30 de ani,
devenind unul
dintre cei mai
importanți
eminescologi
români. Sub
îngrijirea sa
vor apărea,
între 1977-1993,
volumele VII-XVI
din integrala
operei
eminesciene,
ediție ce avea
să fie
desăvârșită în
1999. Pe baza
ei, Dimitrie
Vatamaniuc va
edita apoi mai
multe serii de
Opere ale
poetului
național
(Editura Univers
Enciclopedic și
Editura
Academiei
Române,
1999-2003;
Fundația
Națională pentru
Știință și Artă
sub egida
Academiei
Române, 2015),
precum și
Publicistica lui
M. Eminescu.
1870-1877
(1977),
Eminescu.
Manuscrisele
(1988),
Eminescu.
Contribuții
documentare
(1993),
Eminescu și
Transilvania
(1993),
Publicistica lui
Eminescu.
1877-1883,
1888-1889
(1996);
Caietele lui
Eminescu.
Mitologie și
document
(1998),
Bucovina între
Occident și
Orient
(2006),
Eminescu în
ediția academică
integrală
(2010),
Eminescu în
ediții integrale
(2013).
Activitatea sa
literar-științifică
se
concretizează,
de asemenea, în
zeci de studii
monografice,
între care:
G. Coșbuc. O
privire asupra
operei
(1967); Ioan
Slavici și lumea
prin care a
trecut
(1968); Ioan
Slavici. Opera
literară
(1970); Ion
Agârbiceanu
(1970);
Lucian Blaga.
Biobibliografie
(1977),
Lucian Blaga.
Contribuții
documentare
(1998), Tudor
Arghezi.
Biobibliografie
(2 vol., 2005).
A editat opera
lui Ioan
Slavici, în 14
volume
(1967-1987) și
Avatarii
Faraonului Tlà
de G.
Călinescu
(1979).
Născut și
crescut în
Bucovina de
Nord, Dimitrie
Vatamaniuc s-a
implicat cu
dăruire în
studierea,
apărarea și
promovarea
valorilor
culturale
românești din
această zonă
locuită de
români, rămasă
sau nu în
granițele țării.
A fost director
al Centrului
pentru Studierea
Problemelor
Bucovinei din
Rădăuți al
Academiei
Române,
transformat, în
1992, în
Institutul
Național
„Bucovina“;
redactor-responsabil
al revistei
„Analele
Bucovinei“ și
coordonator al
Enciclopediei
Bucovinei în
studii și
monografii;
director al
revistei
„Septentrion“,
publicație a
Societății
pentru Cultura
și Literatura
Română din
Bucovina.
Îndelungata și
bogata sale
activitate
culturală și
științifică i-a
adus
recunoașterea
celui mai înalt
for de
consacrare al
țării, Academia
Română
alegându-l
membru de onoare
în 2011.
A fost, de
asemenea, ales
membru al The
International
Academy „Mihai
Eminescu“
(India, 1998) și
al Centrului
Internațional
„Mihai Eminescu“
(Chișinău,
2001).
Universitățile
„Lucian Blaga“
din Sibiu și
„Ștefan cel
Mare“ din
Suceava i-au
acordat titlul
Doctor Honoris
Causa, iar The
American
Biographical
Institute l-a
declarat „Om al
Anului“ și i-a
acordat „Diploma
de onoare“ în
1999 și 2000. În
2002 a primit
Premiul de
Excelență al
Fundației
Culturale a
Bucovinei.
A fost ales
cetățean de
onoare al
comunei
Sucevița, al
municipiului
Rădăuți și al
comunei Șiria
din Arad.
Membrii
Academiei Române
se despart cu
regret de
confratele lor
și își exprimă
întreaga
solidaritate cu
familia
îndoliată. |