Adevărata esență umană: a vedea omul din fiecare evreu așa cum vezi omul din fiecare român, francez sau spaniol

---

Interviul cu medicul, profesorul și neurologul Jean-Jacques Askenasy, membru de onoare din străinătate al Academiei Române, a avut loc în biroul Secției de științe agricole și silvice. Ne-am așezat la masa dialogului, însă Jean-Jacques Askenasy privea trist spre rafturile bibliotecii. Observase volumul „Marea dramă a Academiei Române” ^*1 , carte apărută la 65 de ani de la momentul 1948. Nu am îndrăznit să spun nimic. Interviul a început cu momente de tăcere. La un moment dat, întreabă dacă academician Iuliu Hațieganu (1885-1959), unul dintre profesorii săi de pe vremea când era student la Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca (Institutul Medico-Farmaceutic, cum se numea atunci), este menționat în carte. Ne uităm și constatăm că în volum apare doar numele fratelui, Emil Hațieganu ^*2, membru de onoare al Academiei Române.

Jean Askenasy, membru de onoare al Academiei Române

Cătălin Mosoia: L-ați avut profesor pe academicianul Iuliu Hațieganu?

Jean-Jacques Askenasy: Am avut onoarea să am o serie de dascăli care au fost personalități științifice remarcabile, iar una dintre acestea a fost medicul Iuliu Hațieganu, specialist în medicină internă.

Profesorul Iuliu Hațieganu n-a făcut parte din niciun partid politic. În anul 1931 a acceptat postul de ministru fără portofoliu în guvernul lui Nicolae Iorga, însă după trei luni și-a dat demisia. În anul 1952, Profesorul Hațieganu a fost îndepărtat de la catedră, dar prestigiul său științific era colosal: în luna decembrie a aceluiași an a fost invitat la București să participe la lucrările sesiunii lărgite a Secției de științe medicale a Academiei Române, secție care era condusă de profesorul academician Constantin I. Parhon. Amintesc că printre participanții la această manifestare s-au aflat academicienii Daniel Danielopolu, Ștefan Milcu, Grigore Benetato, Vasile Mârza și Aurel Moga. După ceva timp, profesorul Iuliu Hațieganu a fost reprimit la catedră și a fost invitat să susțină conferințe.

Am fost prezent la prima prelegere a profesorului Hațieganu după revenirea sa în învățământ. Conferința s-a intitulat „Boala emfizematoasă“ și s-a desfășurat, cu sprijinul unui anumit medic Fodor, în amfiteatrul de la primul etaj al Clinicii Medicale 3 din Cluj-Napoca. Toate locurile din amfiteatru au fost ocupate cu două ore înainte de începerea conferinței. Scările care conduceau la amfiteatru erau pline de tineri, era imposibil să urci sau să cobori o treaptă. Eu însumi am ocupat un loc pe scară, aproape de amfiteatru. Studenții norocoși se aflau aproape de sala unde conferenția Profesorul; unii dintre aceștia luau notițe, iar informațiile se transmiteau ca telefonul fără fir și așa ajungeau și la cei care se aflau pe scară sau în curtea clinicii. Studenții îl adorau pe profesorul Iuliu Hațieganu! Conferința lui de revenire la catedră a fost un triumf!

Constat că anul acesta se împlinesc 67 de ani de la alegerea Profesorului meu, Iuliu Hațieganu, membru titular al Academiei Române; totodată, se împlinesc șase ani de la alegerea mea, unul dintre elevii săi (precum și a multor alți elevi care i-au urmat învățămintele), membru de onoare al Academiei Române, cel mai prestigios for științific și cultural al României.

Cătălin Mosoia: Profesorul academician Iuliu Hațieganu a făcut parte din acea categorie de oameni pe care nu-i poți uita...

Jean-Jacques Askenasy: Scopul principal al Centrului Național pentru Cercetarea Creierului este de a crea la nivel național o structură distribuită de colective de cercetare. Am identificat deja astfel de colective în centrele universitare de la București, Cluj-Napoca, Craiova și Iași, iar în curând, sper că se va alătura și un colectiv de cercetare de la Timișoara. Dorim să creăm o rețea de colective de cercetare, care, sub coordonarea acestui centru național cu sediul în București, la Casa Academiei, să contribuie la rezolvarea problemelor majore ale descifrării mecanismelor creierului.

În esență, urmărim trei mari obiective, așa cum și-a propus și proiectul european Human Brain Project: înțelegerea mecanismelor intime de prelucrare a informațiilor la nivel cortical, identificarea cauzelor apariției unor boli neurologice și, al treilea obiectiv, preocuparea mea în mod deosebit, construirea unei noi generații de calculatoare pe baza mecanismelor specifice prelucrării informațiilor la nivel cortical.

Cătălin Mosoia: Centrul Național pentru Cercetarea Creierului prezintă potențial pentru realizarea unei rețele extinse de specialiști formată din cercetători români care lucrează în țară, dar și în străinătate.

Jean-Jacques Askenasy: Profesorul Iuliu Hațieganu a fost un mit și cred că nu numai pentru mine. Cine l-a avut profesor nu îl poate uita. Există asemenea personalități pe care nu le poți uita niciodată. Eu am mai avut asemenea mituri: Oscar Sager și Vlad Voiculescu. Fără să-mi dau seama, am încercat să-i imit, dar nu am putut să fac ceea ce au făcut ei, pentru că nu am avut calitățile înnăscute pe care ei le-au avut.

Inaugurarea Laboratorului Oscar Sager, Institutul de Cercetare a Somnului, Spitalul Sheba Tel-Hashomer, 1986. La acest eveniment a participat și
Berta Sager (în scaunul cu rotile), soția acad. Oscar Sager

Cătălin Mosoia: Cum v-ați întâlnit cu Academia Română?

Jean-Jacques Askenasy: În urmă cu aproape 20 de ani, patru foști elevi ai Școlii de Neurologie Gheorghe Marinescu, deveniți profesori la Universități de renume, la inițiativa președintelui Academiei de Științe Medicale, profesorul academician Nicolae Cajal, și a președintelui Academiei Române, profesorul academician Eugen Simion, au fost invitați la Academie pentru a primi Diploma de Merit a Academiei Române și titlul de membri ai Secției de științe medicale a Academiei Române. Aceștia au fost: Mircea Steriade, Victor Ionășescu, Ion Petrovici și eu. A urmat minunata perioadă a activității în cadrul Seminarului Internațional „Penser l’Europe“ ^*3, ca observator din Orientul Mijlociu. Interesant este faptul că alături de mine a fost invitat și E.S. Mohamed Laichoubi ^*4, fost ambasador al Algeriei în România, care reprezenta țările islamice ale Orientului Mijlociu – noi doi eram ca doi veri primari care dădeau puțină sare și piper la toate temele care se discutau în cadrul prestigioasei manifestări academice. Am scris și o carte despre contribuțiile mele la acest seminar internațional. Profesorul academician Eugen Simion și academician Maya Simionescu au reușit să transforme seminarul internațional „Penser l’Europe“ într-un club al prieteniei.

Academician Eugen Simion, care este din constituție o persoană foarte sobră și care ține totdeauna la distanță interlocutorul, a reușit să transforme „Penser l’Europe“ într-un adevărat club al prieteniei. Această realizare a fost pentru mine foarte importantă!

În cadrul „Penser l’Europe“ au avut loc discuții autentice între oameni care nu au prejudecăți etnice. Cum spunea Victor Ion Popa în „Take, Ianke și Cadîr“, adevărata esență umană constă în faptul de a vedea omul din fiecare evreu așa cum vezi omul din fiecare român, francez sau spaniol. Aceasta este esența de a fi în acest club al prieteniei.

Faptul că eu l-am putut iubi pe E.S. Monsenior Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit al Bisericii Romano-Catolice din România, membru de onoare al Academiei Române, și pe Wilhelm Dancă, teolog și filozof, membru corespondent al Academiei Române, faptul că le port o prietenie sinceră, autentică, aceasta este semnificația care o are pentru mine Academia Română.

Față de Academia Română manifest respect și sunt onorat să-i fiu membru. Deloc mai puțin important, mă simt bine la Academia Română. Aproape un an și jumătate nu am venit în România din cauza pandemiei, dar îmi lipsea! Acum am revenit în România ca să vin la Academie. Iar dumneavoastră m-ați invitat la un interviu și am acceptat cu mare plăcere.

Cătălin Mosoia: Vă mulțumesc și pe această cale. Domnule doctor Jean Askenasy, Israelul și România sunt în sufletul dumneavoastră.

Jean-Jacques Askenasy: Am trăit în România 30 de ani în calitate de medic bun, dar evreu; plecând în Israel am devenit un medic bun, dar român. Nu am reușit să adaug la numele meu un „de“ sau „von“, am adăugat însă un dar. [...]

Cătălin Mosoia: Cum credeți că ar trebui să arate Academia în viitor?

Jean-Jacques Askenasy: În timp ce noi doi am avut acest dialog față în față, în spațiul fizic oferit de Academia Română, mii de alte persoane s-au întâlnit și au discutat în cyberspațiu, spațiul imaginar al internetului. Astfel de reuniuni și discuții virtuale pot determina modificări în creier. Asemenea fenomene noi pot fi printre preocupările Academiei. Trebuie să înțelegem, iar Academia este în prima linie a epistemologiei și hermeneuticii, adică a înțelegerii. Forța creatoare a unei Academii constă în a înțelege mediul înconjurător la modul vizionar.

14 martie 2022

*1 „1948 – Marea dramă a Academiei Române“, coordonare și studiu introductiv de acad. Păun Ion Otiman, București, Editura Academiei Române, 2013. Referent științific: Prof.dr. Nicolae Edroiu (1939-2018), istoric, membru corespondent al Academiei Române (1999).

*2 Emil Hațieganu (1878-1959), jurist și om politic, membru de onoare al Academiei Române (2 iunie 1945), exclus din Academia Română (12 august 1948), ulterior întemnițat la Cluj, Sighet, Jilava, Văcărești și Ocnele Mari (1948-1955), iar după expirarea acestei perioade i s-a stabilit domiciliu obligatoriu; a fost repus în drepturi post-mortem ca membru de onoare al Academiei Române (la 3 iulie 1990).

*3 Manifestarea „Penser l’Europe“ a fost lansată în 2002 ca o serie de seminarii anuale organizate de Fundația Națională pentru Știință și Artă – FNSA în colaborare cu Academia Română, Institutul Franţei, Institutul Francez de Relaţii Internaţionale, Academia Regală de Limbă şi Literatură Franceză din Belgia, Academia Regală de Ştiinţe Economice şi Financiare din Spania şi Academia de Doctori din Catalunia, Spania. Sursa.

*4 „Cunoaşterea şi înţelepciunea sunt singurele remedii împotriva intoleranţei, barbariei şi nedreptăţii“ spunea E.S. Mohamed Laichoubi, ambasadorul Algeriei în România, cu ocazia primirii Diplomei Meritul Academic din partea Academiei Române, distincție care i-a fost înmânată de acad. Eugen Simion la 2 aprilie 2004.

Interviul a fost publicat integral în revista „Academica“, rubrica Convorbiri, nr. 5-6, mai-iunie 2022, Anul XXXII, 379-380, p.83-89.