Institutele Academiei Române, centre de competență științifică

---

Prof.univ.dr.ing. Ionuț Purică este cercetător asociat la Institutul de Prognoză Economică al Academiei Române. Are un doctorat în inginerie energetică nucleară (1987) și un doctorat în economie (2007) cu o teză despre piața de energie, distinsă ulterior cu Premiul „Virgil Madgearu” al Academiei Române (2008). A lucrat, în calitate de responsabil de proiecte pentru energie și infrastructură în România și Balcani, la Banca Mondială, ca cercetător asociat la Centrul Internațional pentru Fizică Teoretică din Trieste (ICTP Trieste) și a participat la Strategia de integrare a României în Uniunea Europeană. Autor de cărți pe teme legate de energie, publicate de edituri prestigioase precum Imperial College Press, Academic Press, Elsevier, și de articole de specialitate în reviste de specialitate, cum ar fi „Risk Analysis”, „IEEE Power Engineering Review”, „Foundations of Control Engineering”. Profesor de managementul riscului la masteratele de științe din cadrul Universității Hyperion. A participat în calitate de expert la redactarea raportului științific al EASAC (European Academies Science Advisory Council) intitulat Security of Sustainable Energy Supplies, document care a fost lansat anul acesta la Bruxelles (8 aprilie 2025) – acesta a fost principalul motiv pentru care l-am invitat la dialog pe profesorul universitar dr.ing. Ionuț Purică. A rezultat interviul pe care vi-l propun în continuare.

Cătălin Mosoia: Una dintre cele mai recente cărți ale dumneavoastră a fost publicată în 2024 la editura Elsevier. Volumul este intitulat „Schimbările climatice și economia circulară: Societatea umană ca sistem termodinamic închis (Tehnologii și materiale emergente în ingineria termică)” – Climate Change and Circular Economics: Human Society as a Closed Thermodynamic System (Emerging Technologies and Materials in Thermal Engineering). În acest volum, premiat recent de Academia Română și de Marea Lojă Națională din România (M.L.N.R.) ⁱ, aduceți laolaltă societatea și mediul, două sisteme diferite, și le puneți în dialog.

Ionuț Purică: Societatea umană nu trăiește izolat de mediul în care se află. În contextul intercorelării dintre societatea umană și mediu apar o serie de elemente. În gândirea liniară, societatea ia din mediu resurse pe care le folosește și rezultă deșeuri.

Conceptul de dezvoltare sustenabilă (en. sustainable development) sau dezvoltare durabilă (fr. développement durable) presupune să lași și generațiilor viitoare din resursele de astăzi; cu alte cuvinte, să nu consumăm toate resursele. Aceasta înseamnă reciclare, să transformăm deșeurile în resurse prin inteligență și inovare tehnologică. Așadar, prin economie circulară.

Cătălin Mosoia: În acest context, care este perspectiva dumneavoastră privind combaterea schimbărilor climatice? Abordarea pe care o propuneți se bazează pe capacitatea societății umane – caracterizată ca sistem termodinamic închis – de a evolua în raport cu mediul înconjurător.

Ionuț Purică: Ideea de bază constă în aplicarea fizicii la elementele de mediu: societatea umană trebuie să ajungă un sistem termodinamic închis. Iar acest lucru înseamnă ca societatea umană să schimbe numai energie cu natura și să recicleze toată producția de deșeuri rezultată în urma ciclurilor de dezvoltare. Un astfel de demers necesită inteligență și viziune, elemente care uneori apar, alteori nu se regăsesc în deciziile noastre de dezvoltare.

Cătălin Mosoia: : Ați făcut parte din grupul de experți care a redactat raportul științific EASAC (European Academies Science Advisory Council) intitulat „Securitatea aprovizionării cu energie durabilă” – Security of Sustainable Energy Supplies, document care a fost lansat în primăvara acestui an la Bruxelles. În ce a constat și cum a decurs lucrul la acest raport științific, la care au participat specialiști din cel puțin 20 de țări?

Ionuț Purică: Am mai făcut parte din grupul de experți al EASAC, care au redactat rapoarte despre economia circulară, indicatori și resurse. Documentul lansat pe 8 aprilie la Bruxelles se referă la securitate energetică.

Am luat act cu toții de pana majoră de curent din 28 aprilie 2025, care a afectat Spania, Portugalia și o parte din sudul Franței – lifturi blocate între etaje, transport electric anulat, aeroporturi închise, comunicare întreruptă brusc, pentru a aminti câteva dintre efectele imediate. A fost ceva asemănător cu ceea ce s-a produs în România la 10 mai 1977 – la o lună de zile de la cutremurul din martie 1977 –, când întreruperile de curent au generat daune semnificative, de exemplu, șarje de oțel care, din cauza întreruperilor de alimentare cu energie electrică, pur și simplu s-au solidificat pe loc. Trebuie să fim pregătiți, iar 10 mai 1977 a fost o lecție foarte importantă pentru că am învățat multe și ulterior s-au luat măsuri deosebite – de exemplu, insularizări, separări de sisteme de alimentare – a căror eficiență s-a văzut acum câțiva ani când a fost o pană de curent în Europa de Est și care a afectat numai o parte din nord-vestul țării noastre, iar în rest deloc.

În recentul raport EASAC se accentuează ideea potrivit căreia ne trebuie un alt mod de a aborda securitatea energetică. Nu este vorba numai de alimentare, ci și de modul de abordare a conceptului de securitate, pentru că, până acum, ne-am concentrat cu prioritate pe producerea de energie cu emisii reduse. Iar energia nucleară este recunoscută drept energie curată. Se vorbește foarte mult de energie regenerabilă, de panouri solare și de generatoare eoliene. De acord, numai că în prezența acestora fără surse de stocare de energie care să acționeze tampon suntem la discreția norilor de peste zi.

Cătălin Mosoia: Cum se poate integra piața de energie?

Ionuț Purică: În vremea studenției ni se spunea că energia nu poate fi stocată și trebuie consumată pe măsură ce este generată. Acum însă, au apărut tehnologii de baterii, se numesc tehnologii de stocare de energie cu hidrocentrale cu repompare. Bulgarii au o astfel de hidrocentrală la Chaira. În principiu, este vorba de o turbină pompă și două lacuri situate la cote diferite; atunci când sistemul generează mai mult decât consumul se ridică apa, adică se pompează apă din lacul de jos în lacul de sus, iar energia în plus se consumă gravitațional; când este nevoie de consum mare și mai puțină generare, se dă drumul la apă care produce energie electrică.

Cătălin Mosoia: Care este perspectiva dumneavoastră privind viitorul energiei în România și pe întregul nostru continent?

Ionuț Purică: Este limpede că efectele unei investiții făcute azi vor fi resimțite după ani de zile. Avem motive să fim optimiști, mai ales că am mai găsit resurse de gaz în largul Marii Negre și în teritoriu. Să nu uităm că România a fost prima țară din lume care în 1857 a rafinat 275 tone de petrol la Câmpina.

Cătălin Mosoia: Microcentralele nucleare, reprezintă o soluție?

Ionuț Purică: Reactoarele nucleare mici reprezintă un subiect pe care l-am tratat și în volumul amintit în discuția noastră, în paginile dedicate tehnologiilor disponibile care pot îmbunătăți relația dintre societate și natură.

Lucrurile nu sunt noi. Americanii le-au numit, în broșura intitulată Power Reactors in Small Packages publicată în anul 1968 de Comisia pentru Energie Atomică a SUA (US Atomic Energy Commission), reactoare de putere în pachete mici (Power Reactors in Small Packages ⁱⁱ), pe care le-au și realizat. Acestea au alimentat cu căldură și energie electrică o serie de baze militare timp de trei-patru ani, după care erau îngropate sau preluate.

În momentul de față au apărut proiecte de diverse tipuri de centrale mici modulare, chiar microreactoare, care se pot încărca într-un camion. Astfel se poate asigura, pentru o anumită perioadă, alimentarea cu energie a unui cartier sau a unui întreg oraș.

Primul reactor mic modular de acest tip, autorizat de agenția guvernamentală de reglementare a energiei nucleare a SUA (Nuclear Regulatory Commission ⁱⁱⁱ), este NuScale ^iv, care prezintă potențial de implementare și la noi.

România dezvoltă un astfel de reactor mic modular, răcit cu plumb, împreună cu o serie de parteneri străini, printre care Agenția Italiană de Energie Nucleară și Energii Alternative (ENEA), Grupul Ansaldo Energia, companii din Cehia și Suedia. Într-un astfel de reactor se poate reutiliza combustibilul deja folosit într-o centrală CANDU ^v dacă mai are potențial de generare de energie. Pe scurt, se produce combustibil pentru un reactor cu neutroni rapizi care transformă Uraniu 238 în Plutoniu 239, iar acesta este fisionabil și produce energie electrică.

Cătălin Mosoia: Stimate domnule profesor Ionuț Purică, cum percepeți activitatea Academiei Române?

Ionuț Purică: Activitatea științifică a Academiei Române este vizibilă. Totodată, este interesant de constatat că Academia, cu toate că are niște competențe deosebite în institutele ei, nu prea este consultată de factorii de decizie economică și politică. Mă refer la aspectele de analiză economică pe care le fac alții. Poate că ar trebui ca Academia Română să aibă prin institutele ei o prezență mai puternică în actul de decizie, pentru că dispune de cercetători care știu să folosească cu pricepere cunoașterea științifică, fie că este vorba de analize de risc ori de predicții în economie.

7 mai 2025

Note

i  Premiul „Eugeniu Carada” pentru Economie în cadrul celei de a XII-a ediții a Galei Premiilor M.L.N.R, 21 iunie 2025, manifestare organizată de Academia Română, Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Culturii, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, Universitatea din București, Academia de Studii Economice București, Universitatea de Medicină „Carol Davila” din București, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Universitatea de Vest din Timișoara, Școala Națională de Studii Politice și Administrative, Universitatea Națională de Arte „Constantin Brâncuși” din București, Universitatea Politehnică din București, Universitatea Transilvania din Brașov, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Universitatea din Craiova.
ii https://www.osti.gov/biblio/1158799
iii https://www.nrc.gov/about-nrc.html
iv https://www.nuscalepower.com/
v Reactorul CANDU consumă uraniu natural, utilizând apa grea de puritate nucleară ca moderator și agent de răcire, în două sisteme independente, separate, în circuit închis, https://nuclearelectrica.ro/snn/despre-noi/tehnologie-candu/