„A fi membru al Academiei Române este o împlinire profesională, dar și un nou început”

---

Medic cardiolog, profesor, doctor în științe medicale, cercetător, inițiator și coordonator de proiecte de anvergură, fondator de societăți și organizații profesionale, editor de volume de specialitate publicate în țară și străinătate, profesor Maria Dorobanțu este, din 2021, membru corespondent al Academiei Române, iar din 2022, este membru asociat al Academiei Naționale de Medicină din Franța, cea mai înaltă poziție care poată fi deținută de un membru din străinătate al acestei academii. Activitatea sa științifică pe plan național și internațional se desfășoară în domenii ca urgențele cardiovasculare, insuficiența cardiacă, hipertensiunea arterială, metodele moderne noninvazive de explorare în patologia cardiovasculară.

În continuare, vă propun interviul pe care l-am realizat cu prof. Maria Dorobanțu în biroul dânsei de la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca din București. Am discutat despre câteva momente reper din cariera sa științifică, despre pasiunea pentru medicină și profesia de medic, despre cercetarea în medicină și despre CARDIOVASC−AR, proiect de cercetări cardiovasculare interdisciplinare care urmează să se deruleze sub coordonarea științifică a Secției de științe medicale a Academiei Române.

Cătălin Mosoia: Cum a fost la ceremonia de acordare a titlului și a însemnelor de membru titular al Academiei Naționale de Medicină din Franța?

Prof. Maria Dorobanțu: Ceremonia de acordare a titlului de care ați amintit a fost un eveniment cu adevărat impresionant și emoționant. Porțile Academiei Franceze de Medicină au fost deschise și pentru familiile membrilor aleși, fie că sunt din Franța sau din străinătate, astfel că am fost însoțită de cele mai apropiate și dragi persoane mie, copiii Lucian și Bogdan și soțul meu Aurel Dorobanțu.

Colaborări internaționale – Europa și SUA

Cătălin Mosoia: Cum ați început colaborarea cu medicii cardiologi francezi?

Prof. Maria Dorobanțu: Colaborarea mea cu Societatea de Cardiologie din Franța are o istorie de peste 30 de ani. În 1991, am obținut o bursă postdoctorală din partea Guvernului francez, care tocmai inițiase un astfel de program. Am efectuat un stagiu de un an de zile la Toulouse, iar acea perioadă pentru mine a fost ca o renaștere profesională. Școala de medicină din România a fost apreciată ca fiind foarte bună, dar nu aveam încă tehnologia corespunzătoare și, din acest punct de vedere, lucrurile pe care le știam erau puține. Ajunsă acolo, le-am spus să considere că nu știu nimic și că am venit să învăț. La sfârșitul stagiului, chiar s-au amuzat de această remarcă pe care au ținut-o minte și au zis: Maria a venit ca să învețe de la noi tehnologie, iar noi am învățat de la ea clinică. Eram doar eleva și colaboratoarea domnului profesor Leonida Gherasim, membru de onoare al Academiei Române.

Cert este că ei se aflau în etapa în care, în mare parte, ne aflăm noi acum: tehnologia ajută, dar câteodată încurcă. Vreau să spun că se fac toate investigațiile care par necesare la un bolnav, dar se pierde din vedere discuția cu pacientul; or, de foarte multe ori, acest demers inițial, înainte de a stabili ce tehnologie urmează să folosești, îți este ție ca medic de un foarte mare folos. Examinarea bolnavului într-o etapă anterioară utilizării tehnologiei este absolut esențială! La Toulouse am învățat tehnologie și ce înseamnă să lucrezi într-un serviciu de cardiologie modern. Această experiență s-a dovedit utilă și în momentul când am devenit profesor, pentru că am știut cum să-mi organizez serviciul pe care l-am preluat în anul 1999 , respectiv Clinica de Cardiologie de la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca București.

Cătălin Mosoia: Ați fost în viitor, ați revenit în prezent și ați știut exact ceea ce trebuie făcut?

Prof. Maria Dorobanțu: Exact! A fost o călătorie care m-a ajutat să formez ulterior un colectiv absolut deosebit! Tot ceea ce am văzut în Franța ca tip de laborator care trebuie să fie anexat unui serviciu clinic am pus în practică aici. Efortul a fost enorm, dar a meritat. Amintesc proiectul în valoare de 7,5 milioane de euro strict numai pentru dotarea clinicii. În momentul de față, clinica de cardiologie pe care o conduc este printre cele mai performante din țară.

Cătălin Mosoia: Revenind la colaborarea cu mediul francez, ce a urmat după bursa postdoctorală?

Prof. Maria Dorobanțu: Am continuat să învăț și, timp de doi ani, am urmat cursuri de supraspecializare în ecocardiografie la Universitatea „Paul Sabatier“ din Toulouse, unde am obținut (1993) o diplomă în domeniul explorărilor noninvazive în cardiologie, Diplôme universitaire, de care sunt foarte mândră.

Ulterior, am început colaborările profesionale cu echipa de la Spitalul Rangueil din Toulouse și am reușit să implic în aceste colaborări și colegi mai tineri. Au rezultat lucrări pe care le-am publicat împreună. În 1993, am devenit membru corespondent al Societății Franceze de Cardiologie. Apoi, toate lucrările în colaborare au venit de la sine. Am participat cu lucrări și am fost implicată în proiecte de cercetare în cadrul Societății Europene de Cardiologie, unde am ajuns să coordonez Grupul de Microcirculație Coronariană, unul dintre grupurile de lucru care funcționează în cadrul acestei societăți profesionale medicale. După o perioadă de muncă în comun cu ceilalți colegi, am fost aleasă în Biroul acestui grup de lucru, apoi vicepreședinte și, ulterior, în perioada 2016-2018, președinte al Grupului de lucru de Fiziopatologie coronariană și Microcirculație din cadrul Societății Europene de Cardiologie.

Colaborările mele internaționale s-au derulat atât în Europa, cât și în Statele Unite ale Americii. Am avut marea onoare să lucrez în studii clinice cu profesorul Eugene Braunwald, de la Harvard Medical School, părintele cardiologiei moderne. Am și o diplomă semnată de dânsul, în semn de apreciere a muncii mele științifice. Implicarea mea în studii clinice realizate sub patronajul acestei celebre școli de medicină, Harvard Medical School, a continuat și cu profesorul Marc Sabatini, succesorul profesorului Braunwald, care mă solicită și acum ca investigator național.

Mărturisesc că lucrez cu foarte mare plăcere și niciodată nu mi s-a părut greu. În ceea ce privește activitatea de cercetare, ideile vin câteodată stând de vorbă cu tine, dar și discutând cu colegii – în urma unor astfel de întâlniri științifice la nivel înalt, am ajuns în conducerea Societății Europene de Hipertensiune Arterială.

Sunt invitată și particip cu interes la congresele mari, care adună în același loc 30.000 de medici, așa cum a fost cel din luna august 2022. Cu toate acestea, îmi plac foarte mult reuniunile științifice în grupuri mici, pentru că schimbul de idei este mult mai fructuos − chiar am primit de curând invitația de a participa, în martie 2023, la o astfel de reuniune profesională cu un număr restrâns de specialiști.

Pasiunea pentru medicină

Cătălin Mosoia: Este limpede că sunteți un medic dedicat profesiei. Cum s-a născut pasiunea pentru medicină? S-a dezvoltat în timpul studiilor medicale sau a fost un moment care a precedat intrarea la facultate?

Prof. Maria Dorobanțu: Înainte, cu mult înainte! Pasiunea coboară undeva în copilărie, când am început să spun că mă fac doctoriță, inspirată fiind de o familie de doctori din comuna Drăgoești în care m-am născut; desigur, este un refren pe care îl spun mulți copii, dar mie mi-a rămas.

Departe de mine gândul de a mă lăuda, dar orice școală am urmat am absolvit-o pe prima poziție. Poate că este important că prima școală a fost la țară, în satul natal – primii patru ani, după care părinții au venit în București, unde am continuat școala, ceea ce a constituit un salt enorm! După aceea, liceul l-am făcut la Pitești și apoi am venit la facultate în București. Am învățat constant fără să simt vreodată că fac un efort deosebit. Mi-au plăcut mai mult științele exacte (fizica, chimia). M-am obișnuit să citesc și mi-a rămas ca obicei foarte drag. Chiar îmi aduc aminte că profesorul cu care am dat bacalaureatul la Pitești a fost foarte supărat când i-am spus că nu o să fac filologie, ci medicină. Medicina mi-a rămas în suflet și nu am cochetat cu altceva, exceptând un an, când, fiind olimpică la chimie, doream să urmez chimia, însă am renunțat în favoarea medicinii, prima mea dragoste, care a rămas și acum.

Profesia de medic este frumoasă, dar nu este pentru oricine

Facultatea de medicină nu este grea, ci profesia de medic este grea, dacă o faci serios. Niciodată nu poți fi mulțumit de modul în care rezolvi un caz – te gândești dacă nu ai fi putut pune diagnosticul cu o oră sau chiar cu o zi mai devreme. Trebuie să găsești întotdeauna cele mai bune soluții, atât în ceea ce privește diagnosticul, cât și tratamentul care să conducă la salvarea bolnavului.

Cătălin Mosoia: Medicul trebuie să pună un diagnostic bun într-un timp cât mai scurt.

Prof. Maria Dorobanțu: Mai ales când îngrijești urgențe medicale, cum se întâmplă în domeniul în care îmi desfășor activitatea! Uneori minutul contează, nu mai vorbesc de oră. Dacă nu ai luat decizia corectă, atunci lucrurile scapă complet de sub control.

Profesia de medic este grea prin faptul că trebuie să fii mereu la curent cu tot ce se întâmplă în domeniul tău, apoi să știi când și cum să folosești tehnologia care progresează continuu. Tot atât de adevărat este și faptul că profesia de medic oferă foarte mari satisfacții, în sensul că o intervenție reușită dă naștere unor sentimente inedite. Este atât de frumos să constați că omul trăiește datorită ție și ai reușit să-l aduci la o viață normală! Iar acest fapt te determină ca a doua zi să o iei de la capăt – pur și simplu, nu îți mai aduci aminte că înainte cu o seară, când lucrurile nu erau cum ai fi vrut să fie, erai epuizat.

Artă și medicină

Cătălin Mosoia: Cât de importantă este arta pentru un medic?

Prof. Maria Dorobanțu: Îmi place să cred că sunt o persoană sensibilă, care vibrează la poezie, la muzică, la pictură. Totdeauna le spun studenților mei: obișnuiți-vă să apreciați frumosul și să-l captați spre voi!

Cercetare în medicină

Cătălin Mosoia: Activitatea dumneavoastră de cercetare este remarcată și vizibilă. Cel mai recent indice Hirsch al dumneavoastră a ajuns la 38, ceea ce este mult pentru un medic. Vorbiți-ne despre cercetările dumneavoastră.

Prof. Maria Dorobanțu: În perioada 2005-2021, am realizat patru studii epidemiologice privind prevalența hipertensiunii arteriale și a altor factori de risc cardio-vascular în România, inclusiv în perioada de pandemie. Nu am obținut rezultate îmbucurătoare pentru populația țării noastre privind prevalența hipertensiunii arteriale, a diabetului, a obezității, a dislipidemiei și a consumului de sare. Ca urmare, consider că este nevoie de elaborarea și implementarea unor programe naționale mult mai complexe de prevenție și control al acestor factori de risc.

Datele pe care le-am obținut în cadrul acestor studii complexe ne-au fost ulterior solicitate de instituții precum Harvard și Imperial College of London. Împreună cu specialiști din străinătate le-am publicat în reviste științifice de mare prestigiu internațional, precum Lancet, International Journal of Cardiology, Journal of Hypertension și chiar Nature.

Studiile noastre au fost urmate de cursuri destinate medicilor de diferite specialități. Am înființat Societatea Română de Hipertensiune (2011) și revista Journal of Hypertension Research, care abordează toate aspectele conexe hipertensiunii arteriale și în care publică inclusiv mari personalități din străinătate. Am încercat astfel să sensibilizez comunitatea științifică și populația țării noastre asupra acestei boli care nu doare, dar poate conduce la complicații severe cum sunt accidentul vascular cerebral, infarctul de miocard, insuficiența cardiacă și insuficiența renală.

Cătălin Mosoia: Studiile dumneavoastră reprezintă o realizare extraordinară! Se întind pe o perioadă de peste 16 ani, iar baza de date este foarte valoroasă.

Prof. Maria Dorobanțu: Astfel de date lipseau, iar acum sunt solicitate și folosite de comunitatea științifică internațională.

Activitate publicistică

Cătălin Mosoia: Activitatea dumneavoastră editorială este apreciată atât la nivel național, cât și la nivel internațional – în calitate de editor ați coordonat volume care au apărut la mari edituri de carte științifică.

Prof. Maria Dorobanțu: La Editura Academiei Române am publicat o carte despre infarctul de miocard, care a luat Premiul „Iuliu Hațieganu” al Academiei Române (2005), dar am scris și cărți despre hipertensiunea arterială, ecocardiografie etc.

Am fost solicitată și, în colaborare cu colegi din străinătate, am scris trei volume care au apărut la editura Springer. Prima carte, Current Approach to Heart Failure, a apărut în 2017, iar acum m-au solicitat să pregătesc a doua ediție, pentru că a avut un succes foarte mare, având 35.000 de descărcări, ceea ce se pare că este cu mult peste media a ceea ce se întâmplă cu volumele publicate la această editură.

În momentul de față, sunt pe cale să finalizez a doua ediție a unei alte cărți de substanță, Hypertension and Heart Failure, unde coeditor cu mine este și domnul academician Victor Voicu. Prima ediție a apărut în 2019 și este disponibilă în peste 200 de biblioteci din lume!

Cătălin Mosoia: Când vor apărea la editura Springer cele două volume pe care le-ați amintit și care vor fi la a doua ediție?

Prof. Maria Dorobanțu: A doua ediție a volumului Hypertension and Heart Failure va apărea în anul 2023. În anul 2024 va apărea a doua ediție a volumului Current aproach to Heart Failure.

Cătălin Mosoia: Ce reprezintă pentru dumneavoastră faptul că sunteți membru corespondent al Academiei Române?

Prof. Maria Dorobanțu: A fi membru corespondent al Academiei Române este o împlinire profesională − a fost un vis, dar nu am acționat cu încrâncenare pentru a-l transforma în realitate. Am perceput intrarea în Academia Română și ca un nou început. Spun aceasta pentru că am convingerea că mai pot spune ceva în domeniul meu. Astfel, am propus Academiei Române proiectul de cercetări cardiovasculare interdisciplinare care se numește CARDIOVASC-AR. Acest proiect se va realiza sub egida Academiei Române, în coordonarea Secției de științe medicale condusă de domnul academician Victor Voicu, care este foarte deschis la astfel de inițiative. Încercăm să identificăm, prin analize de laborator ce studiază în special disfuncția endotelială, prin tehnici ecografice speciale, precum și prin studiul elasticității vasculare etc., semne precoce de ateroscleroză la populația tânără cu vârsta între 18-35 ani, populație identificată în ultimul studiu SEPHAR, desfășurat în anul 2021.

Doi ani mai târziu, investigații medicale și o parte a echipei de proiect

Scopul este de a nuanța riscul cardio-vascular la această categorie de vârstă și de a dezvolta programe de prevenție primară a aterosclerozei la tineri, dar și la adolescenți. În acest proiect sunt implicate mai multe institute ale Academiei Române − Institutul de Matematică „Simion Stoilow”, Institutul de Chimie Organică și Supramoleculară „Costin D. Nenițescu”, Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni”, Institutul de Virusologie „Ștefan S. Nicolau”, Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” – și Institutul Național de Boli Infecțioase „Prof. Dr. Matei Balș”, Universitatea „Transilvania” din Brașov, Facultatea de Psihologie și Științele Educației de la Universitatea din București, Fundația „Viața fără Hipertensiune” ⁱ și Centrul Național de Micro și Nanomateriale ⁱⁱ din cadrul Universității Politehnica din București.

Avem nevoie de statisticieni pentru prelucrarea complexă prin inteligență artificială a datelor, de chimiști pentru analiza profilului lipidic clasic și analiza spectroscopică prin rezonanță magnetică a fracțiunilor lipidice; de matematicieni pentru crearea unui model matematic al individului expus la risc, de logicieni și de psihologi pentru construirea unor mesaje corecte și care să convingă tinerii în adoptarea unui stil de viață sănătos, de specialiști care să elaboreze strategii eficiente de comunicare a acestor mesaje. Sunt impresionată de activitatea cercetătorilor din cadrul institutelor Academiei și cred că împreună vom reuși.

8 noiembrie 2023

Note

i  Fundația „Viața fără hipertensiune” a fost lansată în data de 18 februarie 2015. Cu această ocazie, prof.univ. Maria Dorobanțu, președintele fundației, a declarat: „Viața fără hipertensiune a luat naștere din dorința de a crește gradul de conștientizare a societății civile privind problemele ridicate de hipertensiunea arterială, dar și asupra importanței diagnosticării cât mai precoce și a urmăririi unui tratament corect”. Sursa: https://www.formaremedicala.ro/s-a-lansat-fundatia-viata-fara-hipertensiune/
ii  Centrul Național de Micro și Nanomateriale, micronanotech.ro, funcționează în cadrul Departamentului de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor Oxidice şi Nanomateriale al Facultăţii de Chimie Aplicată şi Ştiinţa Materialelor din Universitatea Politehnica din Bucureşti.