Academician Vasile Tonoiu – In memoriam
3 februarie 1941 – 9 iunie 2023
Secția de filosofie, teologie, psihologie și pedagogie a Academiei Române anunță cu durere stingerea din viață a academicianului Vasile Tonoiu, vineri, 9 iunie 2023, la vârsta de 82 de ani.
Născut la 3 februarie 1941, în comuna Corbeni, din județul Argeș, a făcut studii liceale la Curtea de Argeș și a urmat cursurile Facultății de Filosofie a Universității din București. În 1971 a obținut titlul de doctor în filosofie.
Rămâne la catedra Facultății de Filosofie a Universității din București încă din 1962, ca preparator. Din 1965 va fi asistent universitar, apoi lector (1968-1989) și profesor titular începând cu anul 1990. A predat cursuri de filosofie generală, filosofia științei și metafilosofie.
Profesorul Vasile Tonoiu a desfășurat, de asemenea, o susținută activitate științifică, cu precădere în domeniile filosofiei științei, ontologiei și hermeneuticii, tratate pe larg în peste 100 de lucrări și studii. În volumul „Idoneismul, filosofie a deschiderii“, apărut în 1972, a încercat, pentru prima dată în România, reconstituirea cvasimonografică a unei orientări epistemologice moderne, inaugurată de filosoful elvețian Ferdinand Gonseth. Cartea „Dialectică și relativism“ (1978) reprezintă o meritorie tentativă de elaborare a ideii de referențial ca mediator al celor mai variate puneri în situație ale omului. Din aceeași perioadă datează și volumul „Spiritul științific modern în viziunea lui G. Bachelard“ (1974), în care a tratat teme de fenomenologie și psihanaliză ale spiritului științific modern.
Preocupat de modul de înscriere și valorizare a mentalității mitico-religioase în câmpul modernității științifice și filosofice, publică, în 1989, lucrarea „Ontologii arhaice în actualitate“, un demers reflexiv-hermeneutic original.
După 1990 îi apar volumele: „Omul dialogal“ (1995), „Dialog filosofic și filosofie a dialogului“ (1997), „Șapte zile gânditoare (2002), „Măști și oglinzi“ (2003), „Laudă icoanei“ (2011), „Apropieri insolite (2012), „Trei eseuri asupra marginalului“ (2014).
Este autorul a două valoroase antologii din opera filosofilor Gaston Bachelard, „Dialectica spiritului științific modern“ (2 vol., 1986), și Ferdinand Gonseth, „Filosofia deschisă“ (2 vol., 1995), precum și al traducerii mai multor lucrări din filosofia europeană: „Experiența microfizică și gândirea umană“ de Ștefan Lupașcu (1992), „Eseuri de hermeneutică“ de Paul Ricœur (1993), „Dezvrăjirea lumii“ de M. Gauchet (1993).
A fost membru fondator al Asociației Internaționale de Filosofie „F. Gonseth“, din Elveția (1970).
În 1972 a fost distins cu Premiul „Vasile Conta“ al Academiei Române. În 1997 este ales membru corespondent al Academiei Române, în cadrul Secției de filosofie, teologie, psihologie și pedagogie, iar din 2003 devine membru titular.
Profesor de prestigiu și strălucit filosof, academicianul Vasile Tonoiu lasă ȋn urmă o operă impresionantă, un reper în spațiul gândirii românești din ultima jumătate de secol. Membrii Secției de filosofie, teologie, psihologie şi pedagogie a Academiei Române sunt alături de familie, de foștii studenți și de cititorii operei sale.
Dumnezeu să-l odihnească!