Academician Marius Sabin Peculea – In memoriam
13 aprilie 1926 – 4 iunie 2023
Secția de Știinte Fizice a Academiei Române anunță cu nețărmurită durere stingerea din viață a academicianului Marius Sabin Peculea, duminică, 4 iunie 2023.
S-a născut la Cluj, pe 13 aprilie 1926, tatăl său fiind director al Băncii Albina din acest oraș. A urmat studii medii la Cluj, Sighișoara și Sibiu, fiind pasionat de fizică, în special de fizica nucleară. A fost încă din liceu preocupat de rolul fizicii în dezvoltarea tehnicii și a observat absența unor laboratoare de fizică în România, care să permită cercetări complexe în acest domeniu. S-a hotărât, astfel, ca, după terminarea liceului (1944), să urmeze o facultate de inginerie și a ales Facultatea de Electromecanică din cadrul Institutului Politehnic din Timișoara.
După absolvirea facultății (1949) a urmat o perioadă de căutare a unui loc de muncă, unde să poată îmbina cercetarea fundamentală cu cea tehnologică. Astfel, a lucrat ca asistent universitar, întâi la Institutul Politehnic Cluj, apoi la Universitatea „Babeș-Bolyai“ (1950-1952). În 1952 s-a angajat la Uzina Tehnofrig Cluj, unde a înființat Serviciul de Studii și Proiectări, iar din 1959 a devenit cercetător la secția din Cluj a Institutului de Fizică Atomică, axat pe cercetări izotopice, care îi permitea, astfel, accesul la cercetări de natură nucleară. Această perioadă a coincis cu dezvoltarea explozivă pe plan mondial a energeticii nucleare bazate pe fisiunea uraniului în două variante combustibil-moderator posibile: uraniu îmbogățit în izotopul 235-apa naturală și uraniu natural-apă grea îmbogățită în deuteriu. La acel moment, în lume existau deja furnizori de reactoare nucleare de ambele tipuri, dar pentru România s-a pus problema politică a independenței energetice nucleare, adică a exploatării folosind resurse combustibil-moderator proprii și participarea maximă la construcția centralei. Varianta susținută de academicianul Horia Hulubei, director al Institutului de Fizică Atomică București, a fost cea a cuplului uraniu natural-apă grea, pe baza variantei canadiene CANDU, întrucât considera că punerea la punct a producerii de apă grea în România este mai realistă decât îmbogățirea uraniului. Ca urmare, în 1963 s-a înființat la IFA Cluj Laboratorul de separări izotopice, care avea ca misiune separarea izotopică hidrogen-deuteriu, conducător fiind numit Marius Peculea. Acesta a realizat o coloană experimentală de mici dimensiuni pentru procesul de separare biterm apă-hidrogen sulfurat, care a dat rezultate promițătoare, apreciate de academicianul Horia Hulubei. Totuși, Marius Peculea a insistat că, înainte de trecereaa la un proces efectiv de producerea a apei grele, este necesară testarea tehnologiei la nivel de stație pilot, astfel că, în anul 1968, s-a decis construcția unei stații pilot pe baza procedeului elaborat de dr. Peculea. Sarcina proiectării și construcției a fost asumată de Institutul de Proiectări pentru Industria Chimică Ploiești. Construcția a început în anul 1970, iar în luna august 1976 s-a produs prima cantitate de apă grea de foarte mare puritate, confirmând valabilitatea procesului tehnologic elaborat de Marius Peculea. Totodată, stația pilot a permis perfecționarea tehnologiei și trecerea la construcția combinatului de apă grea ROMAG, la Turnu Severin-Halanga. Punerea în funcțiune a acestui combinat s-a făcut sub conducerea dr. Marius Peculea. Calitatea apei grele produse la Halanga era cea mai înaltă pe plan mondial, iar capacitatea de producție urma să asigure funcționarea celor cinci reactoare planificate pentru centrala nucleară de la Cernavodă și o cantitate pentru export. Funcționarea ireproșabilă a celor două reactoare în funcțiune la Cernavodă, care folosesc ca moderator apa grea românescă și combustibil nuclear bare de uraniu natural, produse la fabrica de combustibil nuclear Pitești, ne îndreptățește să-l considerăm pe academiciaul Marius Peculea ca unul dintre părinții energeticii nucleare românești.
Aceste rezultate tehnologice de largă vizibilitate au fost însoțite de numeroase cercetări științifice publicate, de 30 de brevete de invenții și de șase cărți, apreciate de specialiști, la care se adaugă obținerea titlului de doctor, în 1974, și de doctor docent, în 1977. Drept recunoaștere a performanțelor sale profesionale de excepție, a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1991 și membru titular în 1993. În 1995 este ales Secretar General al Academiei Române, funcție pe care o deține între 1995 și 1999.
Preocupările concrete științifice au fost însoțite de studii și luări de poziție privind rolul inovativ în economie al cercetărilor fundamentale. Stația pilot Uzina G de la Râmnicu Vâlcea a fost transformată în institut de cercetare, având în prezent rangul de institut național, iar tematica de cercetare a fost extinsă atât în domeniul separărilor izotopice (deuteriu-tritiu) cât și în domeniul nou al criogeniei. Sursele acestor activități ale acad. Marius Peculea au implicat selectarea și calificarea unui număr mare de cercetători care au ajuns la rândul lor specialiști de prestigiu. Marius Peculea a fost, de asemenea, profesorul și mentorul a zeci de generații de studenți, la Institutul de Construcții București.
Academicianul Marius Peculea a fost un om generos, de o mare onestitate, spirit constructiv, exigent în primul rând cu sine însuși. Plecarea lui din această lume constituie o grea pierdere pentru știința românească și ne obligă la o mare responsabilitate, aceea de a duce mai departe căile pe care le-a deschise în domeniul cercetării nucleare.
Ceremonia de înmormântare va avea loc cu onoruri militare, miercuri, 7 iunie 2023, ora 12, la Cimitirul Bellu Catolic.
Dumnezeu să-l aibă în paza Sa veșnică!