Comunicat de presă
13 octombrie 2022
Proiecția-dezbatere
Mănăstirile Moldovița și Sucevița – apoftegmele părinților pustiei din pictura murală
Academia Română prin Secția de arte, arhitectură și audiovizual, în parteneriat cu Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu“, organizează joi, 20 octombrie 2022, proiecția-dezbatere cu tema Mănăstirile Moldovița și Sucevița – apoftegmele părinților pustiei din pictura murală, prezentată de dr. Constantin I. Ciobanu. Evenimentul va avea loc în Sala de consiliu a Academiei Române din Calea Victoriei nr.125, începând cu ora 11, și se înscrie într-un ciclu de întâlniri științifice propus dr. Constantin I. Ciobanu, cercetător științific la Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu“, în care sunt proiectate, analizate și comentate fragmente de pictură murală prezente în lăcașele de cult creștin.
În actuala conferință, care succede celei susținute pe 15 septembrie 2022, vor fi prezentate 60 de imagini de sfinți purtând filactere cu texte în slavonă, sursele literare ale acestor texte și traducerile lor în limba română. Vor fi aduse în atenția specialiștilor inscripțiile slavone de pe sulurile părinților pustiei, pictați în registrele inferioare ale fațadelor bisericilor Buna Vestire a mănăstirii Moldovița și Învierea Domnului a mănăstirii Sucevița.
Constantin I. Ciobanu pune la dispoziția specialiștilor câteva detalii referitoare la tema abordată:
„În cazul Moldoviței textele s-au păstrat pe sulurile sfinților Teodor cel Sfințit, Teodot, Ghelasie, Gheorghe din Malea, Domentian, Ioan cel Nebun întru Hristos, Ilarion, Ioasaf, Visarion, Avraam, Pavel Tebeul, Nicon, Ioan de la Lavra Sfântului Sava, Gherasim, Teofan, Antonie, a lui Luca stâlpnicul și a dendritului David din Tesalonic. Majoritatea inscripțiilor de pe aceste suluri sunt fie citate din Biblie, fie așa-numite «apoftegme» ale părinților pustiei preluate din paterice. Deseori, chiar și citatele biblice nu sunt copiate direct din Sfânta Scriptură, ci doar prin intermediul acestor paterice.
Alcătuite în perioade istorice diferite, patericele au jucat un rol extrem de important în menținerea tradiției virtuții și a ascezei călugărești, caracteristice comunităților monahale din primele secole ale erei lui Hristos. Printre cele mai vechi și mai cunoscute cărți de acest gen, putem menționa Patericul alfabetic (numit, de asemenea, Apoftegmele părinților din pustiu: colecția alfabetică), Patericul Mare (= Colecția tematică a Apoftegmelor părinților pustiei), Patericul Egiptean, Patericul deșertului Schitului, Patericul Roman, Limonariul sau Livada Duhovnicească a lui Ioan Moshu, Lavsaiconul lui Palladie, Ascetica lui avva Isaia ș.a. Cele mai multe dintre aceste paterice au fost traduse din limbile greacă sau coptă în alte limbi de circulație existente la sfârșitul Antichității și la începutul Evului Mediu (latină, siriacă, slavonă, armeană, georgiană, arabă etc.).
Registrul inferior al jumătății de est a fațadelor Suceviței oferă cea mai variată colecție de apoftegme ale sihaștrilor și cuvioșilor din toată pictura exterioară românească. Acest registru include 92 de imagini de sfinți, inclusiv chipuri de femei (Pelaghea, Teodora, Varvara, Maria Egipteanca ș.a.), dintre care circa o jumătate țin suluri cu inscripții. S-a reușit citirea, traducerea și identificarea surselor literare a «spuselor» pictate pe filacterele lui Isaia, Arsenie, Onufrie, Ioan Scărarul, Maxim Mărturisitorul, Ștefan cel Nou, Pavel Tebeul, Sisoe, Antonie cel Mare, Ioan Colibașul, Marcu din Atena (nevoitor în Muntele Fracesc din Etiopia), Daniel Stâlpnicul, Teodor Mărturisitorul, Ioan Damaschinul, Teodor de la Sketis, Clemente, Nil, Pavel, Averchie, Athanasie Athonitul, Chiriac Sihastrul, Hariton, Euthimie cel Mare și Varlaam. După cum au arătat cercetările, marea majoritate a acestor «spuse» ține de așa numita Colecție alfabetică a apoftegmelor părinților din pustiu – colecție – cunoscută în limba română și sub denumirea de Pateric alfabetic. Unele dintre aceste «spuse» pot trezi zâmbetul cititorului contemporan («Câinele este mai bun decât mine, fiindcă are dragoste și nu ajunge la judecată» – apoftegmă pictată pe sulul lui Varlaam dar aparținând, conform Patericului alfabetic, lui avva Xanthias), altele șochează prin duritatea ascezei impuse în mod imperativ călugărilor («Mănâncă iarbă, îmbracă-te cu iarbă, [dormi pe iarbă, adică disprețuiește-le pe toate și așa vei dobândi o inimă de fier] » – îndemn scris pe filactera Sf. Teodor de la Sketis, atribuit însă, conform Patericului alfabetic, lui avva Euprepios). Observăm că paternitatea «spuselor» sfinților zugrăviți în acest registru este mai mult sau mai puțin arbitrară. Din acest punct de vedere, situația este similară cu cea observată anterior la mănăstirea Moldovița. Numai în cazul imaginilor sfinților Antonie, Nil, Ștefan cel Nou și Isaia se poate observa o atribuire corectă a citatelor. Mai există și o serie de repetiții ale acelorași texte, atribuite însă unor sfinți diferiți. Acesta este cazul citatelor de pe filacterele lui Hariton și Daniel Stâlpnicul, ale lui Chiriac Pustnicul și Patapie (pictat în exonartex), ale lui Atanasie Athonitul și Ioan Colibașul, ale lui Nil și Gherasim (pictat în exonartex), ale lui Teodor Mărturisitorul și Teodosie Cenobiarhul (pictat în exonartex), ale lui Arsenie (de pe fațadă sudică) și ale unui sfânt cu numele șters de pe fațada nordică.
Colecția de apoftegme numită Pateric palestinian – tradusă în a 2-a jumătate a secolului al XIX-lea din limba greacă în limba rusă de către Teofan Zăvorâtul – deține un loc special în cercetarea mea: importanța sa este crucială pentru studiul «spuselor» părinților pustiei și al altor categorii de sfinți pictați în Moldova secolului al XVI-lea. Or, această colecție cuprinde aproximativ 80% din «spusele» atestate la mănăstirea Moldovița. Patericul palestinian al lui Teofan Zăvorâtul nu este o traducere a vreunei culegeri grecești de apoftegme deja atestate undeva, nu este nici măcar un pateric în sensul strict istoric al termenului. De fapt, această carte este o selecție de scrieri ascetice, extrase și copiate din diverse surse literare grecești păstrate la Lavra Sfântului Sava din deșertul Iudeei, inclusiv dintr-un voluminos pateric grecesc necunoscut în secolul al XIX-lea cercetătorilor literaturii creștine. Teofan a copiat textele grecești (incluse, ulterior, în culegerea numită de el Pateric Palestinian) în perioada misiunii sale în Țara Sfântă, cu alte cuvinte în intervalul de timp cuprins între anii 1847 și 1853. După întoarcerea sa în Rusia, el a tradus selecția în rusește, dar nu a publicat-o decât fragmentar. Datorită manuscriselor rămase în chilia sa, textul complet al Patericului palestinian a văzut lumina tiparului la un secol și ceva după moartea călugărului. Existența în pictura mănăstirilor Moldovița și Sucevița a variantelor vechi slavone a unor fragmente din textul actual rusesc al Patericului palestinian probează faptul că în secolul al XVI-lea în Moldova deja existau traduceri în limba slavonă de izvod medio-bulgar ale unor colecții grecești de spuse ale părinților pustiei sau ale altor categorii de cuvioși – colecții, acum, pierdute sau uitate – care erau similare sau identice cu cele citite și copiate de către Teofan Zăvorâtul în timpul șederii sale la Lavra Sfântului Sava.“
Cercetătorii din științele umaniste, profesori și studenți ai facultăților de arte vizuale, litere, istorie, teologie, profesioniști din organizațiile culturale sunt invitați în Sala de consiliu a Academiei Române pentru a urmări prezentarea și a participa la discuțiile care vor succeda conferinței.
Biroul de comunicare al Academiei Române