Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii (CMN) este o structură operațională prin care Academia Română își exercită atribuțiile de autoritate științifică în domeniul mediului la nivel național.

Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii funcționează în conformitate cu prevederile articolelor 27, alin. (1), (3), (4) şi (5), respectiv 28 şi 29, din Statutul Academiei Române, publicat în Monitorul Oficial nr. 1152 din 3 decembrie 2021, fiind subordonată Prezidiului Academiei Române.

Misiunea CMN este expertizarea, monitorizarea și controlul științific în domeniul diversității biologice, a habitatelor naturale, a speciilor din flora spontană și fauna sălbatică în condițiile utilizării sustenabile a patrimoniului natural din România.

CMN are responsabilități în domeniul conservării sustenabile a biodiversității, respectiv analizează şi eliberează avize pentru studii științifice privind exploatarea bioresurselor naturale, derogări solicitate de autoritatea națională de mediu pentru specii vegetale sau animale, expertizează starea arborilor seculari declaraţi monument al naturii și starea arboretelor incluse în „Catalogul pădurilor virgine din România“, pentru aplicarea prevederilor OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare, respectiv prin Ordinul nr. 410/2008 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activităților de recoltare, capturare şi/sau achiziție şi/sau comercializare, pe teritoriul național sau la export, a florilor de mină, a fosilelor de plante şi fosilelor de animale vertebrate şi nevertebrate, precum şi a plantelor şi animalelor din flora şi, respectiv, fauna sălbatică şi a importului acestora.

CMN funcționează în baza Regulamentului de Organizare şi Funcţionare – ediţia a II-a, aprobat în şedinţa Prezidiului Academiei Române din 7 mai 2024.

ISTORIC

Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii (CMN) a fost înființată în anul 1930, pe lângă Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, odată cu promulgarea primei legi pentru protecția monumentelor naturii din România, la 4 iulie 1930, prin Decretul Regal nr. 2378 (Legea nr. 213/1930).
Scopul înființării comisiei a fost declararea, inventarierea şi aplicarea măsurilor pentru ocrotirea monumentelor naturii.

Înființarea CMN și elaborarea primei legi românești în domeniul ocrotirii naturii reprezintă succesul demersurilor iniţiate încă de la începutul secolului XX, de personalităţi recunoscute prin contribuţiile în domeniu, între care academicienii Grigore Antipa, Emil Racoviță şi Ion Th. Simionescu și profesorii Andrei Popovici-Bâznoșanu şi Alexandru Borza.

---

---

Prin Decretul Regal nr. 1301/1931 sunt numiți, onorific, ca membri în Comisiunea Monumentelor Naturii: Alexandru Borza, botanist, Președintele Uniunii Geobotanice a Carpaților, secția Română; Andrei Popovici-Bâznoșanu, zoolog, Președintele Societății Naturaliștilor din România; Emil Racoviță, speolog, Rectorul Universității „Regele Ferdinand I“ din Cluj; George Vâlsan, geograf, profesor la Universitatea din București; Frederic Kepp, profesor la Liceul „Samuel von Brukenthal” din Sibiu, Președinte al Societății Carpatină Ardeleană a Turiștilor; Toma Ionescu, Director General în Ministerul Agriculturii și Domeniilor.

Prin decretul nr. 2098 din 20 iulie 1933, se completează componența comisiei cu următorii membri, numiți onorific pentru o perioadă de 6 ani: Mihai Haret, Președintele Touring Clubului României, București; Ionel Pop, avocat, deputat, redactor al Revistei Vânătorești „Carpați“ din Cluj și Nicolae Săulescu, director general, șef al Serviciului Vânătoare și Pescuit în Apele de Munte, din cadrul Ministerului Agriculturii și Domeniilor.

În ședința din 3 august 1931, Andrei Popovici-Bâznoșanu, primul președinte al Comisiunii Monumentelor Naturii, propune construirea unei case în Masivul Retezatului, viitoarea Casă laborator Gemenele.

În ședința din 16 noiembrie 1932 se stabilește să se intervină pe lângă Ministerul de Finanțe pentru ca toate rezervațiile să fie scutite de plata impozitului și se analizează editarea buletinului informativ al CMN. Astfel, în 1933 apare primul număr al „Buletinului Comisiunii Monumentelor Naturii“ sub egida Ministerului Agriculturii și Domeniilor, publicație ce cuprinde legi, decrete referitoare la protecția mediului, precum și procesele verbale de ședință ale CMN.

De la momentul înființării și până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, activitățile iniţiate de membrii CMN au contribuit la declararea primelor rezervații botanice: Fânaţele Clujului (Copârşaie şi Valea lui Crai), Fânaţele Suatu I şi II (judeţul Cluj), Fânaţele de la Bosanci (Ponoare şi Frumoasa din județul Suceava), Fânaţele de Zau de Câmpie şi Pădurea Mociar (judeţul Mureş), Muntele Domogled (judeţul Caraş-Severin) şi Pârâul Peţea (judeţul Bihor). De asemenea au fost declarate rezervaţii mixte (floristice, faunistice şi geologice); Pietrosul Rodnei (judeţul Maramureş), Masivul Parâng (judeţul Hunedoara), Valea Bâlii (judeţul Sibiu), Borsec şi Pietrele Roşii (judeţul Harghita).

În anul 1933, în ședința din 25 februarie, sunt declarate monumente ale naturii, specii de păsări și mamifere, între care toate speciile de vulturi, capra neagră şi râsul. În procesul verbal al ședinței se remarcă şi discuțiile privind declararea ursului brun ca monument al naturii, însă această specie a fost protejată prin legea vânătorii.

În anul 1935, prin Jurnalul Consiliului de Miniștri numărul 593 din 22 martie, este înființat primul parc național, în Masivul Retezat, iar în anul 1938, sunt declarate alte rezervații naturale: Ghețarul Scărişoara (judeţul Alba), Pădurea Letea din Delta Dunării (județul Tulcea), versantul vestic al Masivului Piatra Craiului (județele Argeș şi Brașov), Cheile Turzii (județul Cluj). Între anii 1939-1941 au fost declarate următoarele rezervații naturale: Dunele maritime de la Agigea (județul Constanța), mlaștinile Borşaroş şi Sâcrăieni (județul Harghita), arinișul de la Sinaia (județul Prahova), Dunele de la Hanu Conachi (județul Galați), Codrii Seculari Slătioara (județul Suceava).

Între 1933 şi 1945 au fost protejate prin lege, un parc național, 48 de rezervații de diferite categorii, 17 specii de plante şi 16 specii de animale.

Activitatea CMN era coordonată de Biroul Științific, cu sediul în cadrul Grădinii Botanice din Cluj, cu excepția anilor 1940-1944 când a funcționat la Timișoara, unde se refugiase Facultatea de Științe Naturale a Universității „Regele Ferdinand I“ din Cluj.

Biroul administrativ funcționa la București, fiind o structură executivă a Comisiunii Monumentelor Naturii din cadrul Ministerului Agriculturii și Domeniilor.

Prin Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 237 din 18 octombrie 1950, Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii a fost reorganizată, funcționând pe lângă Prezidiul Academiei Republicii Populare Române.

Consiliul de miniștri l-a numit în calitate de președinte pe profesorul Nicolae Sălăgeanu, membru corespondent al Academiei Republicii Populare Române, iar Prezidiul Academiei Republicii Populare Române, în ședința din 3 ianuarie 1951, a numit 8 membri în această comisie: academicienii Erasmus Nyárády şi Emil Pop, profesorii Constantin C. Georgescu, M. Ionescu, V. Pușcariu, V. Radu, Z.Török și Mihai Răvăruț.

În perioada 1975–2000, acad. Nicolae Botnariuc, cunoscut ca protector al naturii, a coordonat activitățile Comisiei, dezvoltând principiile aplicate de acad. Emil Racoviţă, Grigore Antipa și Alexandru Borza. A publicat articole privind protejarea apelor din Lunca Dunării (1968); necesitatea înființării parcurilor naționale în Delta Dunării (cu N. Toniuc și Al. Filipașcu, 1975); parcurile naționale, pădurea și ocrotirea naturii (cu N. Boșcaiu și N. Toniuc, 1979); bazele ecologice ale protecției mediului (cu A. Vădineanu, 1982); parcurile naționale în concepția strategiei mondiale a conservării naturii (1986); problemele actuale ale ocrotirii naturii (1987); relațiile dintre dezvoltarea social-economică și protecția naturii (1988).

Între anii 2000-2017, cercetătorul științific dr. Dan Munteanu, ornitolog, membru corespondent al Academiei Române, a fost recomandat de acad. Nicolae Botnariuc pentru funcția de președinte al Comisiei. A contribuit la reorganizarea și funcționarea CMN într-o perioadă cu schimbări legislative esențiale prin aderarea României la Uniunea Europeană. A elaborat prima ediție a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al CMN şi a propus numărul de 11 membri, între care președintele şi secretarul științific. În aceeași calitate a coordonat activitatea consiliilor științifice ale parcurilor naturale şi naționale, a contribuit substanțial la fundamentarea de noi arii protejate şi a propus soluții viabile pentru conservarea biodiversității şi protecția patrimoniului natural.

Între 2017 şi 2021, profesorul Vasile Cristea, personalitate cu contribuții recunoscute în domeniile taxonomiei plantelor vasculare, fitosociologiei şi conservării biodiversității, a coordonat activitățile CMN de în calitate de președinte. Prof. Cristea a comunicat eficient cu autoritățile de mediu, urmare a experienței dobândite ca membru al Comisiei, mai bine de 10 ani, și a formulat răspunsuri pertinente la solicitările de diferite tipuri. În anul 2018 a reorganizat CMN prin completarea componenței comisiei cu 4 membri noi.

În anul 2021, timp de 7 luni, profesorul Dan Cogălniceanu, ecolog, membru corespondent al Academiei Române, a fost președinte interimar, asigurând funcționarea Comisiei prin rezolvarea tuturor problemelor specifice. Prof. Cogălniceanu coordonează proiecte de cercetare în România (referitoare la lunca şi Delta Dunării, lacuri alpine, zone umede) și în diferite țări europene (Bulgaria, Spania, Franța, Finlanda, Norvegia, Germania), dar şi în SUA, Qatar, Argentina şi Ecuador.

Între 1 februarie 2022 şi 23 martie 2023, profesorul emerit Dan Grigorescu, geolog și paleontolog, a coordonat activitățile CMN în calitate de președinte, solicitând Biroului Prezidiului Academiei Române completarea cu 6 noi membri a componenței Comisiei, specialiști recunoscuți din domeniul biologiei, geografiei şi geologiei, cu preocupări pentru ocrotirea naturii. Prof. Grigorescu a inițiat elaborarea unui nou Regulament de Organizare şi Funcționare al comisiei, a contribuit la organizarea unor grupuri de lucru în diverse specialități (botanică, zoologie, ecologie, silvicultură, geologie, geografia mediului, hidrologie şi speologie) şi a reluat organizarea ședințelor de lucru la sediul Academiei Române.

Legislația actuală include reglementări privind atribuțiile Academiei Române, care sunt exercitate prin intermediul CMN, pentru aplicarea prevederilor OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare, respectiv prin Ordinul nr. 410/2008 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activităților de recoltare, capturare şi/sau achiziție şi/sau comercializare, pe teritoriul național sau la export, a florilor de mină, a fosilelor de plante şi fosilelor de animale vertebrate şi nevertebrate, precum şi a plantelor şi animalelor din flora şi, respectiv, fauna sălbatică şi a importului acestora.