Evenimentul va include proiecția filmului documentar „Zoe Dumitrescu-Bușulenga, cununa devenirii”, realizat de regizoarea Cristina Chirvasie.
Colocviul va fi transmis în direct pe canalul YouTube al Academiei Române: https://www.youtube.com/@academiaromana8832/streams.

Zoe Dumitrescu-Bușulenga (20 august 1920, Bucureşti – 5 mai 2006), critic şi istoric literar, eseist şi filosof al culturii.
Membru corespondent al Academiei Române – 1 martie 1974 și membru titular – 22 ianuarie 1990.
Vicepreşedintă a Academiei Române (2 februarie 1990 – 1 februarie 1994)
Președintă a Secției de filologie și literatură a Academiei Române (1992-2001).

După absolvirea liceului (Şcoala Centrală de Fete), a făcut studii muzicale la Conservatorul „Pro-Arte” şi studii juridice (Facultatea de Drept) şi filologice (anglo-germanistică, istoria artelor). A susţinut tezele de doctorat în drept Evoluţia noţiunii de suveranitate şi în filologie Renaşterea – Umanismul – Dialogul artelor (1970).

A desfăşurat o bogată activitate didactică, fiind, pe rând, asistent, lector, conferenţiar şi profesor (din 1971) şi şef al Catedrei de literatură comparată (din 1975) la Universitatea Bucureşti; concomitent, până în 1975, a fost redactor la Editura pentru Literatură şi cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” din Bucureşti, pe care l-a condus în calitate de director (1973-1993). Între 1991 şi 1997 a fost director al Şcolii Române din Roma (Accademia di Romania).

A întocmit volume de istorie literară, literatură comparată, istoria culturii, analize stilistice, memorialistică etc., printre care: Ion Creangă (1963); Surorile Brönte (1967); Renaşterea, umanismul şi dialogul artelor (1971; ed. II, 1975); Valori şi echivalenţe umanistice (1973); Antologia poeziei româneşti (1974); Sofocle – contemporanul nostru şi condiţia umană (1974); Eminescu – cultură şi creaţie (1976; ed. II, 2000); Periplu umanistic (1980); Itinerarii prin cultură (1982); Eminescu şi romantismul german (1986; 1999); Comori de artă veche bisericească (1986); Muzica şi literatura (3 vol., 1986, 1987, 1992); Scriitori români şi muzica (1988, în colab.); Eminescu. Viaţa – Opera – Cultura (1989); Mihai Eminescu (1991); Ştefan Luchian (1993, în colab.); Eminescu. Versuri alese (1999); Ion Creangă. Monografie (2000); Pagini engleze (2001); Portrete (2002) ş.a.

A publicat numeroase studii de specialitate în volume colective sau ca prefeţe ori postfeţe la ediţii din operele unor mari scriitori români şi străini, unele traduse în limbile germană şi engleză.

A colaborat la reviste de specialitate: „Manuscriptum”, „Revista de istorie şi teorie literară”, „România literară”, „Secolul 20”, „Synthesis” etc.

În 2007 a apărut postum volumul memorialistic Caietul de la Văratec. Convorbiri și cuvinte de folos, iar în 2013 volumul de interviuri și dialoguri Să nu pierdem verticala.

Membru în Comitetul executiv al Asociaţiei Internaţionale de Literatură Comparată (1973-1979), membru al Académie Européenne des Sciences et des Arts cu sediul la Paris (1990), membru al Academiei Europaea cu sediul la Londra (1993).

A fost distinsă cu: Ordinul bulgar „Sf. Metodiu şi Chiril” (1977), „Ordine al Merito della Repubblica Italiana” în grad de Comandor (1978), Premiul special al Uniunii Scriitorilor (1986, 1989), Premiul „Herder” (1988), Premiul „Adelaide Ristori” (1993), Premiul internaţional „Pleiade” pentru colaborarea între popoare, înmânat la Monteatoria (Roma, 1994), „Ordine al Merito della Repubblica Italiana” în grad de „Grande Ufficiale” (1996), Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Ofițer (2003).

Spre sfârșitul vieții s-a retras la mănăstirea Văratec, călugărindu-se sub numele de Maica Benedicta.