Folclorul este o componentă semnificativă a culturii umanităţii, permanent actuală, deschisă inovării, un proces de comunicare ce nu poate fi separat de dimensiunea sa istorică. Cu mijloace specifice, folclorul oferă repere de identitate pentru grupurile umane, indiferent dacă acestea aparţin mediului rural sau urban, dacă sunt dominante sau subordonate. Segment al „culturii profunde”, folclorul este complementar „culturii savante”, iar cele două forme ale culturii unui popor au existenţă simultană.

Fenomenul folcloric („cultura profundă”, orală, populară, tradiţională) este reprezentat de totalitatea creaţiilor unei comunităţi, care se bazează pe tradiţie, sunt exprimate de un grup de indivizi şi recunoscute ca reflectări ale identităților socială şi culturală. Prin fenomenul folcloric se obţine fuziunea dintre teritoriu, limbă şi popor, care se legitimează „printr-o genealogie şi un spaţiu, conceptualizate ca atare”. Relaţia omului cu timpul, cu unităţile prin care acesta este măsurat şi organizat, şi cu spaţiul determină caracteristicile categoriilor folclorice ale obiceiurilor din ciclurile calendaristic, respectiv al vieţii de familie. Între emblemele culturale de referință pentru cultura tradițională românească din aceste cicluri, importanță fundamentală au lumina și vegetalul (ramura verde).

Formele de manifestare ale folclorului, texte muzicale, literare sau coreice, practici rituale, credinţe, religia dominantă a grupului etc., cooperează în constituirea și, desigur, în exprimarea și în afirmarea identităţii unui popor.

Academician Sabina Ispas, membru titular al Academiei Române (din 2009), este director al Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu“ și președinte al Secției de arte, arhitectură și audio-vizual a Academiei Române.

Specialist remarcabil în folcloristică și etnologie, cunoaște în profunzime mecanismele specifice creației populare, dinamica fenomenelor folclorice și rolul creației populare în definirea identității noastre culturale. Este cercetător avizat al genurilor și speciilor textului folcloric, al relațiilor dintre producțiile populare românești și literatura cultă în epoca medievală, al circulației motivelor folclorice în spațiul sud-est european. S-a implicat, cu rezultate notabile, în conservarea și în punerea în valoare a documentului folcloric.

Dintre lucrările publicate (multe cunoscute și prin ediții în limbi străine) sunt reprezentative pentru o activitate științifică și culturală extrem de bogată: Lirica populară de dragoste (1985), Cântecul epic-eroic românesc în context sud-est european. „Cântecul pețirii“ (1995), Cultură orală și informație transculturală (2003), Colindatul tradițional românesc. Sens și simbol (2007).

Lucrarea Lirica de dragoste. Index motivic și tipologic (I-IV, 1985-1989; în colab.) a primit Premiul special al juriului pentru studii etno-antropologice „Pitré-Salomone Marino”, acordat de Centrul Internațional de Etnoistorie din Palermo, iar volumul Cântecul epic-eroic românesc în context sud-est european. „Cântecul pețirii“ (1995) a fost distins cu premiul „Simion Florea Marian” al Academiei Române.