Nevoia umanităţii de a atenua durerea este la fel de veche ca şi specia noastră, dar încercările noastre de a o înţelege au început doar odată cu Aristotel, care a considerat durerea o pasiune a sufletului, subliniind astfel dimensiunea sa afectivă. În secolul al XVII-lea, filosoful francez René Descartes a propus o abordare pur fiziologică a durerii: semnalele care călătoresc de-a lungul unor fibre nervoase rigide acţionează asupra unui ipotetic centru al durerii din creier, declanşând reflexe menite să protejeze corpul. Acest model relativ simplu prezice o corelaţie directă între gravitatea leziunii tisulare şi intensitatea durerii. Şi totuşi, observaţii acumulate în timp contrazic acest model liniar: există, pe de o parte, răni grave neînsoţite de durere, iar pe de altă parte mulţi oameni se plâng de durere în absenţa vreunei vătămări fizice detectabile. Pentru a explica aceste manifestări paradoxale, în anii 1960 a fost propusă celebra Teorie a Controlului Porţii, care a deschis calea către înţelegerea modernă a durerii. Premiul Nobel pentru Medicină şi Fiziologie din 2021 a fost acordat, în parte, pentru descoperirea unor molecule cheie în semnalizarea durerii. Prezentarea va rezuma drumul lung şi sinuos parcurs de la ideile lui Aristotel la analiza de astăzi a moleculelor durerii.

Alexandru Babeș este profesor de neuroștiințe și fiziologie la Facultatea de Biologie a Universității din București. Laboratorul pe care îl conduce se ocupă de studiul sistemului nervos periferic, al neuronilor senzitivi cu ajutorul cărora simțim durerea și temperatura ambientală. A publicat peste treizeci de articole științifice în reviste internaționale cu referenți. Este coautor al unor studii apărute în „Nature“, „Nature Medicine“, „Nature Communications“, „Journal of Neuroscience“, „Pain“ și „Journal of Physiology“. Începând din 1995 a beneficiat de numeroase stagii de cercetare în Germania, Franța, Marea Britanie și Spania. A fost bursier al fundației germane Alexander von Humboldt și a primit din partea acesteia premiul pentru cercetare „Friedrich Wilhelm Bessel“ în 2019. În 2018 i s‑a acordat premiul „Nicolae Simionescu“ al Academiei Române. A fost președinte al Consiliului Național al Cercetării Științifice în perioadele 2011–2012 şi 2020–2022. Din anul 2022 este membru corespondent al Academiei Române.