Sesiune comemorativă matematician
Nicolae Popescu – 85


Organizatori
Secţia de științe matematice a Academiei Române
Institutul de Matematică „Simion Stoilow“
Facultatea de Matematică și Informatică, Universitatea din Bucureşti


Invitați
- Acad. Constantin Năstăsescu
- Prof. dr. Sorin Dăscălescu, membru corespondent al Academiei Române
- Prof. dr. Alexandru Zaharescu, University of Illinois at Urbana-Champaign, USA
- Prof. dr. Cristian D. Popescu, University of California, San Diego, USA
- Prof. dr. Adrian Diaconu, University of Minnesota, Minneapolis, USA
- Prof. dr. Marian Anton, Central Connecticut State University, USA
- CSI Cristian Cobeli, Institutul de Matematică „Simion Stoilow“ al Academiei Române
- CSII dr. Vicențiu Pașol, Institutul de Matematică „Simion Stoilow“ al Academiei Române
- Prof. dr. Horia Pop, Mt. San Antonio College, California, USA
- Prof. dr. Elena Liliana Popescu, Universitatea din București


Moderator
- Prof. dr. Lucian Beznea, Directorul Institutului de Matematică „Simion Stoilow“ al Academiei Române



Sesiunea comemorativă dedicată matematicianului Nicolae Popescu, membru corespondent al Academiei Române, dorește să aducă un omagiu operei și activității creatorului Şcolii româneşti de algebră modernă şi teoria numerelor.

Evenimentul va reuni la Institutul de Matematică „Simion Stoilow“ din Calea Griviței nr. 21, București, personalități ale științelor matematice din țară și din străinătate care l-au cunoscut și au lucrat alături Nicolae Popescu sau care îi apreciază performanța științifică.

Născut în 1937, Nicolae Popescu și-a început activitatea de cercetare încă din timpul studenției, la Facultatea de Matematică, Universitatea din București, având preocupări în domeniul topologiei algebrice, algebrei, algebrei omologice şi al teoriei categoriilor. După absolvirea facultății, lucrează la Institutul de Matematică al Academiei Române. Preocupările sale științifice se concretizează în numeroase rezultate, în special asupra localizării categoriilor abeliene, printre care caracterizarea aşa-numitelor „categorii Grothendieck“, rezultat central în acest domeniu.

În 1967, la vârsta de 30 de ani, obţine titlul de doctor în matematici, cu teza Teoria generală a descompunerii, iar în 1972 obține titlul de doctor docent. Între 1973 şi 1980 a lucrat mai ales în domeniul teoriei inelelor, remarcându-se îndeosebi rezultatele asupra epimorfismelor plate, inelelor semi-artiniene şi studiul inelelor absolut plate comutative. Din 1980 preocupările sale s-au îndreptat spre teoria algebrică a numerelor şi teoria valuării, obţinând rezultate deosebite, precum determinarea structurii polinoamelor ireductibile peste corpuri locale, studiul funcţiilor analitice rigide echivariante, completarea spectrală a unui corp global etc. Rezultatele sale se regăsesc în numeroase lucrări, publicate singur sau în colaborare. După 1990 a vizitat şi a ţinut conferinţe la universităţi din Belgia, Elveţia, Franţa, Germania, Italia, Japonia, Kuwait, Mexic, Nicaragua, Pakistan, Rusia, Spania, S.U.A.