Comunicat 16.02.2001

Prioritati în cercetare la început de Mileniu

Realizarea unor predictii privind evolutiile viitoare este, mai ales în domeniul stiintei si tehnologiei, o întreprindere riscanta si dominata de incertitudine si de aparitii surpriza. Istoria omenirii ne aduce numeroase marturii privind predictii eronate, fie prea optimiste, fie prea retinute, facute de personalitati respectate în stiinta si tehnologie. Câteva exemple luate din domeniul informaticii, de care autorul acestui articol este mai apropiat, sunt, credem convingatoare. Astfel, în anul 1980, Bill Gates patronul gigantului de azi Microsoft, afirma cu multa siguranta ca, “nimeni nu va avea nevoie de mai mult de 640 de Kocteti de memorie interna”. În prezent, memorii interne de zeci de megaocteti, extensibile la sute de megaocteti, constituie un lucru obisnuit. Cu putin timp mai înainte, în anul 1978, Ken Olsen, directorul general al marii firme constructoare de calculatoare DIGITAL, era sigur de faptul ca "nimeni nu va avea nevoie de calculator acasa". Peste numai câtiva ani apareau calculatoarele IBM PC…

Se pare, dupa cum arata Alan Kay de la Apple Computers, - este mai usor de inventat viitorul decât de a-l prezice:

Istoria ne mai arata ca multe descoperiri stiintifice si tehnologii au avut folosinte inpredictibile. Astfel, prelucrarea titeiului si productia de energie electrica au avut initial ca tinta iluminatul, pentru ca, în prezent, ele sa aiba numeroase alte folosinte cunoscute de toata lumea. În acelasi timp, merita de amintit unele constatari consemnate în Declaratia Conferintei mondiale a Stiintei, organizata de UNESCO si International Council for Science (ICSU) în 1999. În primul rând “cunostintele stiintifice au condus la rezultate remarcabile de care a beneficiat omenirea. A crescut speranta de viata, s-au descoperit tratamente pentru multe boli. Productia agricola a crescut semnificativ în multe parti ale lumii pentru a satisface necesitatile crescânde ale populatiei. Dezvoltarile tehnologice si folosirea noilor surse de energie au creat premisele pentru eliberarea omului de muncile istovitoare. Ele au facut posibila generarea unei game în continua extindere de produse si servicii”. În acelasi timp, “aplicatiile progreselor stiintifice au condus la degradarea mediului, au contribuit la dezechilibre sociale si au facut posibila aparitia unor arme sofisticate”.

În Declaratia Academiilor de stiinte ale lumii, intitulata “Transition to sustainability in the 21^st Century”, se propun câteva directii de actiune si prioritati, plecând de la constientizarea unor fenomene si procese negative care trebuie contracarate precum:

a) foamea si saracia care se manifesta în multe parti ale lumii,
b) schimbarile climaterice si degradarea calitatii mediului si
c) cresterea diferentelor si diviziunilor între regiuni.

Fata de acestea, în documentul amintit mai sus se arata ce se poate si ce trebuie facut de catre comunitatea stiintifica si tehnologica.

	Realizarea unui acces mult mai echitabil la cunostinte, materializata prin : a) îmbunatatirea educatiei (plecând de la observatia ca, pâna si în tarile bogate, calitatea educatiei este inegala, b) întarirea capacitatilor stiintifice si tehnologice la nivel mondial, cu accent pe dezvoltarea capacitatilor locale, c) eficientizarea unei retele internationale globale prin crearea unui “mecanism care poate localiza si transforma ceea ce stie o persoana, un grup, o firma sau o natiune în ceva care poate fi folosit de o alta persoana, alt grup, alta firma sau natiune” etc.
	Generarea activa de noi cunostinte prin: a) sustinerea cercetarii fundamentale si legarea ei de scopurile si nevoile societatii, b) cuplarea institutiilor locale si nationale în sisteme si retele colaborative, c) întarirea colaborarii între academii, universitati, guverne si sectorul privat si d) integrarea cunostintelor sectoriale în miscari de cercetare interdisciplinare centrate pe nevoile locale.
	Aplicarea sistemului de valori ale comunitatii stiintifice si tehnice în scopul dezvoltarii durabile.

Punctul de vedere european a fost exprimat de catre Thomas Ostros, ministrul cercetarii din Suedia care detine presedintia U.E. Acesta afirma pe data de 31 ianuarie 2000 : “ Tarile europene care au manifestat o angajare politica în domeniul educatiei si stiintei au realizat succese. În acest sens, stiinta si educatia au devenit o parte importanta a politicii economice generale. Aceasta se aplica si in cazul industriilor traditionale. Experienta tarilor nordice a aratat ca, vechile industrii au fost schimbate cu cele avansate bazate pe tehnologii de vârf si au devenit tot mai mult bazate pe cunoastere”.

Uniunea Europeana are sub presedintia Suediei trei prioritati generale: a) folosirea fortei de munca; b)extinderea catre est si c) calitatea mediului. Ministrul Ostros arata ca “resursele create de cercetare si educatie sunt cel mai important instrument de stimulare a cresterii economice si contribuie astfel la crearea de noi locuri de munca”. În ceea ce priveste extinderea, experienta suedeza a aratat ca cercetarea este o forta internationala semnificativa care pregateste calea pentru atasarea de noi state membre. În ceea ce priveste mediul, “nu poate exista o politica privind mediul, fara a include o politica a cercetarii”.

În contextul sugerat mai sus, în cadrul Uniunii Europene s-au definit, pe câteva domenii, unele prioritati care sunt sintetizate în lucrarea “Technology Map” elaborata de Institutul de studii tehnologice prospective (ISTP), un centru de cercetare comun al UE. Dintre acestea vom aminti pe scurt:

În domeniul tehnologiilor informatice si de comunicatii: a) informatica omniprezenta (chip-uri neurale, TV digitala, chip unic pentru traducere în timp real, baterii de înalta performanta de 500 Wh/kg, chip-uri VLSI de 256 Gocteti, telefonia mobila la viteza de 10 Mbps), b) managementul cunostintelor (senzori si microsenzori, sisteme de autentificare în retele, software reutilizabil), c) inteligenta ambientala (care realizeaza convergenta calculatorul omniprezent cu comunicatiile omniprezente).

În domeniul stiintelor vietii: a) folosirea biotehnologiilor în îngrijirea sanatatii (suplimente nutritionale în tratamentul cancerului, telechirurgie si tehnici robotizate), b) utilizarea biotehnologiilor în agricultura (ambalaje biodegradabile, alimente transgenice si hipoalergice).

În domeniul energiei: sisteme eoliene cu productii de ordinul Megawatilor, reutilizarea deseurilor rezultate în urma productiei de energie, lichefierea directa a carbunelui, celule solare bazate pe silicon amorf.

În domeniul tehnologiilor de productie ecologice: reciclarea materialelor plastice, cicluri tehnologice închise (fara eliminare de deseuri) de fabricatie, tehnologii de separare si membrane.

În domeniul materialelor si tehnologiilor asociale: medicamente “tintite” reactive la semnale, materiale de implant cu durata de viata lunga etc.

În domeniul transporturilor: sisteme informatice în interiorul automobilelor, cresterea cu 30% a eficientei carburantilor, automobile electrice reîncarcabile în 15 minute pentru distante de 200 km. etc.

Ce s-ar putea si ar trebui facut în România în contextul schitat mai sus.

În primul rând, ar trebui alcatuit un “inventar” al necesitatilor societatii românesti care ar putea fi satisfacute prin apotul stiintei si, în acelasi timp, ar trebui identificate domeniile stiintei în care oamenii de stiinta români au dobândit o recunoastere si sunt competitivi.

În al doilea rând, ar trebui analizate propunerile internationale privind participarea organizatiilor românesti de cercetare la retelele colaborative, în special în cele propuse de intiativa europeana ERA (spatiul comun european al cercetarii).

Pe baza elementelor de mai sus, se poate întocmi o “harta” care sa descrie domeniile în care stiinta si cercetarea româneasca se poate concentra pentru a fi competitiva si a servi interesele nationale.

P. Druker arata ca “e greu de luat decizii pentru viitor, dar deciziile privind ziua de azi o construiesc pe cea de mâine”. Programul privind nano si microtehnologiile, caruia îi este dedicat seminarul de azi, poate contribui, alaturi de eforturile privind dezvoltarea infrastructurilor informatice si a instrumentelor pentru “administrarea cunoasterii” la crearea bazei tehnice pentru realizarea în România a societatii informationale si a cunoasterii. O strategie în acest sens este în curs de a fi elaborata în Academia Româna, în ansamblul ei, dezvoltând initiativele luate în anii anteriori de catre Sectia pentru Stiinta si Tehnologia Informatiei si de Forumul pentru Societatea Informationala conduse de Acad. M. Draganescu.