|
|
 |
|
|
|
Perenitatea filosofiei
| La īmplinirea unei jumatati de veac de la moartea lui Ludwig Wittgenstein(1889 - 1951), prof. univ. Mircea Flonta, membru corespondent al Academiei Romāne, i-a dedicat o conferinta, sustinuta īn ziua de 26 aprilie, īn Sala de Consiliu a Academiei Romāne. Logician britanic de origine austriaca, Ludwig Wittgenstein a avut o puternica influenta asupra Cercului de la Viena si asupra studiilor contemporane consacrate naturii limbajului filosofic. Īn linii generale, el a demonstrat ca scopul filosofiei este de a elabora o logica a limbajului, care sa elimine enunturile fara sens. Cum modul sau de a concepe si practica filosofia a avut o evolutie semnificativa pentru veacul trecut, Mircea Flonta l-a tratat prin raportarea la conceptul de philosophia perennis. O perspectiva clarificatoare, stiut fiind ca, īn felul lui, fiecare proiect filosofic de anvergura, luānd totul de la īnceput, s- a dorit cu caracter general, fara sa ajunga la o recunoastere generala. Īn sec. XX se parea ca singura cale pentru o filosofie perena era raportarea la stiinta si de la acest punct a plecat si Wittgenstein, cānd, īn tinerete, credea ca exista o singura forma logica proprie limbajului si lumii, scriind īn celebrul Tratat logico-filosofic ca adevarul gāndurilor formulate ar fi unul intangibil si definitiv. Cu timpul avea sa descopere ca limbajul este un fel de conventie care acopera o mare diversitate de forme ce depasesc posibilitatea unei minti de a-l īntelege, ca apar jocuri de limbaj care nu ajuta la o orientare. Atunci apar īntrebari tulburatoare, o adevarata crampa mintala, ce nu poate fi depasita decāt printr-o cunoastere a contextului, a geografiei tarii unde este folosit. Si poate avea dreptate atunci cānd afirma ca filosofia este o, lupta īmpotriva vrajirii intelectului nostru cu mijloacele limbajului nostru .E nevoie de spirit de discernamānt pentru descrierea si īntelegerea unor jocuri de limbaj, pentru a ne elibera de confuzii si fundaturi problematice. Metoda propusa ar putea face pe unii sa afirme ca, astfel, filosofia īsi pierde din nimbul care īi fascineaza pe multi, si poate au si dreptate, dar folosul dobāndit astfel este considerabil. Anume ca astfel, cum a argumentat Mircea Flonta, philosophia perennis devine o realitate, cāstiga īn claritate si, totodata, un control mai mare asupra activitatii gāndirii, solicitānd si imaginatia. Īn activitati de acest fel, filosoful este tot timpul pe drum si niciodata la capatul sau. Nu este suficient sa ai talent, care ramāne necesar, dar trebuie sa te straduiesti sa fii sincer, sa demolezi edificiul māndriei tale. Chiar si detasate de context aceste cuvinte sunt pline de semnificatii pentru cei ce nazuiesc spre mai multa transparenta, spre simplu si firesc Interventiile unor membri ai Academiei Romāne, cadre didactice universitare si studenti au dat acestei manifestari caracterul unei dezbateri filosofice semnificativa pentru perenitatea ideilor filosofice ale celui care, la sfārsitul celebrului Tratat scria ca despre lucrurile despre care nu putem vorbi este mai bine sa tacem. Dar pāna acolo? Si aceasta necesara tacere este poate o cuvenita odihna a cuvintelor, care sa renasca apoi īn noi semnificatii īn care sa ne recunoastem ca fiinte cugetatoare. Nu este un scop, ci un necesar reper pentru drumul pe care filosofia īsi afla perenitatea. |
