Home

Contact us

Agenda

În ziua de 23 noiembrie, în aula Academiei Române, acad. Camil Muresanu a sustinut discursul de receptie cu tema Istorie si cunoastere.

Ceremonia a fost deschisa de acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Române.

Evocând traditia marilor înaintasi, acad. Camil Muresanu si-a început demersul  la confluenta istoriei cu filosofia în general si gnoseologia în special reusind o sinteza de ampla problematica deschisa spre viitor. De la începuturile sale, istoria s-a constituit pornind de la credinte, mituri si legende pentru a deveni cu timpul o modalitate autonoma de investigare si cunoastere a trecutului omului, de strapungere a orizontului îngust si încetosat al acestuia. De la primele scrieri ale istoricilor greci si pâna astazi s-a traversat un drum lung si sinuos care este acela al impunerii ratiunii si spiritului critic, fapt petrecut în veacul al XVII, când gânditorii iluministi I-au adaugat dimensiunea si functia militanta  si când istoriografia si-a deplasat interesul de pe fapte, de pe detalii, catre procesul istoric, caruia îi descopera un sens si o finalitate, constând în ameliorarea indefinita a conditiei umane…si devine o filosofie a istoriei, întrucât încorporeaza un acut sentiment al devenirii, al timpului linear ascendent din perspectiva umana. În secolul XIX, acest secol al stiintei, istoriografia a fost influentata de pozitivism, imprimând, cum s-a afirmat nu odata, o directie specifica, aplecata asupra faptelor ca realitate exterioara omului, a eliminat gândirea, vointa - temeiurile actiunii - si a neglijat manifestarile spirituale. Spre sfârsitul acestui secol s-a observat o distantare de pozitivism, subliniindu-se mai accentuat delimitarea între stiintele naturii si cele ale spiritului, dupa conceptia lui Wilhelm Dilthey. Considerat în aceasta lumina, istoricul este cel care selecteaza faptele, constituindu-si astfel obiectul investigatiei…în ultima instanta el creeaza istoria  , dând forma unui continut obiectiv, care fara aportul sau demiurgic, este amorf si opac. Secolul XX este mai variat ca întrebari si raspunsuri  date fiind si mutatiile din domeniul cunoasterii stiintifice care au transformat omul si lumea lui. Citându-l pe E. Cassirer se poate spune ca cunoasterea istoriei este raspunsul pe care trecutul trebuie sa-l dea unor întrebari puse de prezent, de interesele noastre intelectuale, morale si sociale. În fapt este vorba de revalorizarea în culori mai vii, mai moderne a unor idei aparute în preromantism. S-a destramat mitul obiectivitatii cercetatorului, dar aceasta nu este un motiv de deruta si istoria, la fel cu filosofia, se releva a fi ceva mai mult decât înregistrare si însiruire de gânduri si fapte din trecut…Cunoasterea istorica e recunoscuta ca produs al implicarii creatoare în datele trecutului a subiectivitatii istoricului, însotite de componente ale culturii si ambiantei sale sociale .Se accepta azi imposibilitatea cunoasterii trecutului  în sine, substituind-o cu aceea pentru noi, singura posibila si, ca atare, deplin valabila. Trecând peste problematica deschisa astfel, cu aspecte de criza, acad. Camil Muresanu a mentionat necesitatea de a înalta istoria la treapta de meditatie asupra destinului uman, general si individual, prin care ea împlineste atât nazuinta fireasca de cunoastere a lumii si cunoasterii de noi însine, cât si ades dezbatuta  sa chemare de a educa în spirit etic si civic. Sub acest aspect, istoriografia româneasca are rezultate valoroase, dar înca ramâne tributara spiritului pozitivist si se simte nevoia depasirii lui într-o viziune proprie. De aici, apelul la o înnoire a formarii si perspectivei istoricilor, la o aprofundare a misiunii lor în sistemul culturii, la curajul de a-si asuma ingratul sacerdotiu de magicieni ai improbabilului

În cuvântul de raspuns, de buna venire în Academia Româna, acad. Dan Berindei, presedintele Sectiei de Stiinte Istorice si Arheologie, a apreciat tema discursului de receptie ca una dintre cele mai interesante, de pe pozitia unui carturar ce face un bilant al celei mai apropiate stiinte a omului, cea care se confunda cu procesul sau de devenire…Discursul a înfatisat un drum ascendent al istoriografiei, ca si treptata accentuare a caracterului ei stiintific, dar totodata, si progresiva luare la cunostinta a relativitatii cunoasterii…constituind si o pledoarie pentru disciplina noastra, justificându-se existenta în viata societatii, ca un permanent însotitor al omului si - de ce nu - ca cea a unui credincios înger pazitor. Ca profesor universitar, acad. Camil Muresanu  a format generatii de studenti care nu vor uita vreodata calitatea deosebita a prelegerilor, atât în privinta fondului, a bogatiei  informatiei, a eruditiei, cât si în privinta unei neîntrecute forme, a limbajului si sonoritatii lui. Ca cercetator a adus numeroase contributii de seama în domeniul istoriei nationale si universale, numai în ultimul deceniu publicând noua carti si peste cincizeci de studii, aparute în tara si peste hotare. Cu totul remarcabile sunt lucrarile de sinteza cum au fost Istoria României, Din istoria Transilvaniei, Istoria românilor. Ca director al Institutului de Istorie al Academiei Române din Cluj Napoca, din 1995, a reusit sa-i  redea prestigiul de odinioara, ca cea mai importanta institutie de profil din Transilvania.

Au participat acad. Maya Simionescu, acad. Virgil Cândea, acad. Florin Gheorghe Filip, vicepresedinti ai Academiei Române, acad. Andrei Tugulea, secretar general al Academiei Române, membri ai Academiei Române cercetatori si iubitori de istorie.