Home

Contact us

Agenda

Un savant de valoare Nobel

În 1921, revista Comptes Rendus Hebdomaderes des Seances et Memoires de la Societe de Biologie de Paris publica patru lucrari ale lui Nicolae Paulescu, sustinute la Bucuresti în acelasi an, privind descoperirea insulinei. Ignorându-se aceasta indubitala prioritate, în 1923, canadienii Banting si Best au luat Premiul Nobel. A fost o nedreptate, câta vreme, în 1969, prof. Ian Murray scria ca Munca lor ar putea fi, mai degraba, considerata ca o confirmare a rezultatelor lui Paulescu. Un destin nedrept care avea sa-l urmareasca si dupa moarte, numele sau fiind trecut în umbra, atunci când nu a fost asociat cu epitetele denigratoare ale vremii. Meritele i-au fost considerate si în 1990 a fost numit membru post- mortem al Academiei Române.

Acum, la împlinirea a 80 de ani de la descoperirea insulinei si a 70 de ani de la trecerea la cele vesnice a lui Nicolae Paulescu (1864-1931), în Aula Academiei Române, i-a fost consacrata o sesiune comemorativa, în ziua de 23 mai, organizata de Sectia de Stiinte Medicale a Academiei Române. Facând un portret a lui Profesorului Nicolae Paulescu, acad. Ion Haulica, citându-l pe prof. Ion Pavel, l-a numit un savant de valoare Nobel, unul dintre ctitorii endocrinologiei moderne.

Dupa terminarea studiilor liceale la Bucuresti, tânarul Paulescu a urmat cursurile Facultatii de stiinte de sa Paris, obtinând trei doctorate – în medicina, în stiinte si în chimie biologica. Dupa câtiva ani în care a fost medic secundar la Paris, în 1900 s-a întors în tara si a fost profesor de fiziologie la Facultatea de Medicina din Bucuresti. Paralel cu activitatea profesorala, a desfasurat o bogata activitate de cercetare, abordând probleme prioritare ale fiziologiei normale si patologice, cu rezultate apreciate în tara si în strainatate, distinsul academician detaliind pe cele de fiziologie.Si-a legat pentru totdeauna numele de descoperirea insulinei, numita de el pancreanina. Dintre meritele sale, acad. Ion Haulica a amintit de activitatea didactica, atât ca organizator, cât si ca autor al Tratatului de fiziologie în trei volume. În semn de recunoastere a valorii operei stiintifice a lui Paulescu, la Iasi a fost dat numele sau unui mare spital, situat pe dealul Copoului.

Comunicarile care au urmat au dezvoltat si nuantat aceste idei, oferind o imagine cuprinzatoare a personalitatii lui Paulescu, astazi consacrat în istoria medicinii românesti si mondiale. Astfel, prof. dr. C. Ionescu - Târgoviste, directorul Institutului de diabet, nutritie si boli metabolice "Nicolae Paulescu" l-a prezentat pe cel omagiat ca diabetolog, facând un istoric bine documentat al descoperirii insulinei, care ramâne o prioritate româneasca. A fost prezentat brevetul de inventie cu Nr. 6255, acordat de Ministerul Industriilor si Comertului din România la 10 aprilie 1922. Citam doar un scurt fragment în care se precizeaza ca Pentru ca pancreina sa fie întrebuintata cu folos în tratamentul diabetului la om, ea trebuie sa fie preparata în mari cantitati, ceea ce necesiteaza un mare capital…Revendic inventiunea produsului organic pancreanina, care injectata în sânge, produce o diminuare sau chiar o suprimare trecatoare a simptomelor diabetului. Din pacate, s-a facut prea putin pentru cunoasterea acestei prioritati, cu exceptia demersurilor întreprinse de dr. Ion Pavel si dr. Mihai Angelescu.

Prof. dr. Mihai Coculescu a prezentat cu argumente stiintifice de netagaduit valoarea de initiator de noi directii de cercetare a activitatii lui Paulescu ca endocrinolog, particularizând cu studiile pe hipofiza. Si, înalta sa valoare de Profesor. Pentru dezvoltarea acestui gen de studii l-a trimis în strainatate pe tânarul Dumitru Bagdazar, considerat astazi fondatorul neurochirurgiei la noi. O coincidenta semnificativa: Institutul de endocrinologie C.I. Parhon îsi are sediu acolo unde a fost un spital si unde doctorul Paulescu dadea consultatii, care pentru cei saraci erau gratuite, ceea ce spune mult despre conceptia de viata a celui care, astfel, aminteste de medicii fara de arginti. Despre conceptia lui Paulescu privind sufletul si Dumnezeu a vorbit prof. dr. Radu Cârmaciu, seful Catedrei de Fiziologie de la Facultatea de Medicina si Farmacie Carol Davila. Pentru descoperitorul insulinei, Sufletul este de esenta imateriala; el guverneaza întreaga organogeneza de la ou la organism si reprezinta agentul finalitatii vitale individuale.Cauza finalitatii vitale este sufletul; cauza sufletului este Dumnezeu.

Acad. Ion Baciu, moderatorul lucrarilor, a vorbit despre ecourile studiilor lui Paulescu în tara si, în special, la scoala medicala din Cluj-Napoca. Au fost prezentate pe larg contributiile profesorului Nitescu, ale profesorului Iuliu Moldovean. În final, profesorul clujean sa prezinte si rezultatele propriilor sale cercetari.

Au urmat discutii, care au reluat si nuantat ideile prezentate. Si o observatie amara – în timp ce canadienii îsi cinstesc cum se cuvine oamenii de stiinta, care fara sa fi avut prioritatea, au merite incontestabile, la noi, numele lui Paulescu a fost, nu odata, defaimat. Sa speram ca acel timp a trecut si ca se va face mai mult pentru cunoasterea si recunoasterea meritelor sale; ca e timpul când, cu gândul la felul cum Nicolae Paulescu si-a facut datoria de om de stiinta si patriot sa o facem si noi cu aceeasi demnitate.