Simbol al unitatii si independentei nationale
Aula Academiei Române a gazduit
în ziua de 8 august 2001 adunarea solemna consacrata împlinirii a 400
de ani de la moartea lui Mihai Viteazul, manifestare organizata de
Academia Româna si Ministerul Culturii si Cultelor. Acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Române, în alocutiunea de deschidere a subliniat ca Mihai Viteazul, cel mai viteaz dintre români, cum l-a numit Nicolae Iorga, cel dintâi care a unit într-un stat independent pe români separati atunci de vitregiile istoriei si desi visul lui nu a durat mult este important ca visul a putut sa fie îndeplinit si a dat românilor speranta ca el poate fi, cândva din nou îndeplinit, ceea ce s-a si întâmplat în 1918. Istoria nu avea sa fie însa asa cum au visat. Prezenta presedintelui României,
Ion Iliescu, a Majestatii Sale Regele Mihai, a Prea
Fericitului Parinte Teoctist, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a
Monseniorului Ion Robu, arhiepiscopul Bisericii Romano - Catolice,
a unor înalti demnitari de stat, a unor ambasadori acreditati la
Bucuresti, alaturi de membrii Academiei Române este un semn de
reconciliere nationala, de regasire a ceea ce asteptam de mult, întoarcerea
la normalitate sub semnul democratiei si al valorilor morale si
spirituale.Academia Româna este un loc potrivit, pentru ca, înca de la
începuturile ei, din 1866, a adunat intelectualii de seama din toate
provinciile românesti. Personalitatea lui Mihai Viteazul care a devenit
un mit al unui om curajos, mare la trup, ager la minte, bun crestin, fin
diplomat, iubitor de tara, a intrat în imaginarul românesc si ramâne
acolo ca un voievod mare si drept, un diplomat , strateg de mare clasa, cu
frica de Dumnezeu, în stare a se jertfi pentru a apara tara si credinta
crestina. Astazi trebuie sa întelegem bine ce a fost si sa ne croim un
drum bun în istorie, respectându-ne valorile, traditiile, respectând,
bineînteles si pe altii. La 400 de
ani, Mihai Voievod Viteazul ramâne un personaj fabulos într-o
istorie sângeroasa, un simbol moral, un mit în care un popor cuminte
asezat si destoinic îsi regaseste partea lui curajoasa si eroica; un vis
de buna întelegere, unitate si forta în cadrul aceleiasi limbi si
aceleiasi credinte. Facând o scurta istorie a
domniei lui Mihai Viteazul, Ion Iliescu, presedintele României, a
afirmat ca stradaniile, lupta si înfaptuirile sale ramân si astazi,
pentru toti românii, nu doar un moment înaltator al istoriei nationale,
dar si o pilda de daruire si abnegatie în slujba intereselor tarii.
Cinstirea lui ramâne atât o datorie a generatiilor prezente si viitoare,
cât si un îndemn de a fi la înaltimea înaintasilor nostri
în apararea intereselor noastre nationale, în unirea eforturilor
pentru redresarea si propasirea tarii, pentru apararea unitatii si
integritatii sale – împotriva tuturor celor care vor sa le submineze -,
pentru integrarea sa în rândul statelor avansate ale continentului,
pentru o viata mai buna, demna si sigura tuturor cetatenilor României. Din discursul
Majestatii Sale Regele Mihai I retinem ca astazi noi avem de
facut fata tot atâtor probleme câte au avut si predecesorii nostri de-a
lungul ultimilor patru secole. Dar noi avem în fata si o sansa uriasa: nu
numai de a mentine unitatea noastra, ci si de a construi un viitor ca
membru ca membru al familiei europene a natiunilor. Dupa parerea mea,
acest obiectiv este neîndoielnic si ar trebui sa ne preocupe pe toti,
indiferent de afiliatia politica. Mihai Viteazul a vrut sa creeze o tara
unita, stabila, prospera si sigura. Noi trebuie sa completam munca pe care
el a început-o multi în urma. Acad. Razvan Theodorescu,
ministrul Culturii si Cultelor, a facut o caracterizare a Civilizatiei românesti
la 1600 , ca marcând iesirea din lumea medievala si intrarea într-o
realitate pragmatica, moderna si, îndepartat prenationala, care si-a luat
mereu pe Mihai Viteazul drept model si precursor…poarta a timpului
modern în care s-a faurit, cu luminile si cu umbrele sale din timpul
Turcocratiei si al altor dominatii, fizionomia nationala a românului. Acad. Stefan Stefanescu a
prezentat comunicarea Mihai Viteazul si strategia puterii în relatiile
internationale la sfârsitul secolului al XVI-lea, o fresca a unui timp
caracterizat de o mare complexitate, rezultat al constituirii si
dezvoltarii unui sistem politic european, cu relatii de permanenta
interdependenta. În acest context, Mihai Viteazul, care si-a declarat
deschis atasamentul fata de crestinatate, asumându-si responsabilitatea
de domnitor a înscris un moment de referinta în constructia statului
national român. Pentru Nicolae Edroiu,
membru corespondent al Academiei Române, Mihai Viteazul a depasit, prin
actiunea sa de acum patru veacuri, tot ce înfaptuise pâna atunci la
dimensiunea spatiul si societatii române de vreun om politic ridicat din
cuprinsul acestora…Prin actiunea sa în Transilvania se contura
posibilitatea ca tara sa devina si politic româneasca, si fapta sa e
primul act demonstrativ al unei asemenea posibilitati, care si ramâne
model pentru actiunea româneasca urmatoare…Actul savârsit de Mihai
Viteazul la 1600 era unul politic si nu numai: utilizase calea militara
pentru înfaptuirea lui, dar acesta era numai un mijloc, nu scopul
actiunii; a încercat atenuarea conflictelor sociale din Principat si
usurarea situatiei taranilor si preotilor români, precum si a orasenimii.
A definitivat institutia mitropoliei pentru românii ortodocsi, majoritari
în Transilvania, pe care a administrat-o aproape un an si în traditie
româneasca, stârnind nemultumirea aristocratiei, a nobilimii maghiare,
care l-au acuzat pentru aceasta constructie politica asezata pe directie
evolutiva româneasca… Cu el începe un alt curs al istoriei nationale,
al evolutiei societatii românesti, pe care el a îndreptat-o spre
modernitate, fixându-i cadrul politic – national ce avea sa fie
edificat în epoca moderna a istoriei noastre. Mihai Cimpoi, membru de
onoare al Academiei Române, a vorbit despre Umbra lui Mihai Viteazul în
Basarabia, prezentând marturii
inedite despre marele unificator de tara, al carui eroism îndeamna la un
examen etic care ne valorifica demnitatea, identitatea. Umbra lui Mihai
Viteazul în Basarabia e, daca reactualizam semnificatia budista a
notiunii, o realitate – realitatea constiintei românesti de
pretutindeni. Comunicarea sustinuta de acad. Dan
Berindei, presedintele Sectiei de Stiinte istorice si arheologie, s-a
înscris ca o concluzie a lucrarilor cu tema Voievodul - simbol al
independentei si unitatii românilor, în care Mihai Viteazul
a fost prezentat ca un simbol al românilor, care astfel ramâne înscris
în constiinta de sine a natiunii noastre. Mihai este, mai departe, viu
printre noi, ca un model si un simbol, îndemnând pe români la pastrarea
mostenirii, la dainuire si vitejie, aparatori ai independentei si mai ales
îndemnator la unitate; la acea a hotarelor natiunii dar si la acea
spirituala, fiilor ei.
Acad. Eugen Simion a
citit mesajul trimis de Pierre Messmer, fost prim-minstru al
Frantei, cancelar al Institutului Frantei, în care îsi exprima regretul
de a nu putea participa la aceasta manifestare consacrata lui Mihai
Viteazul primul voievod care a unit într-un stat unic provinciile
românesti. El a devenit un simbol al unitatii si independentei
nationale si în acelasi timp un mare aparator al crestinatatii europene.
Profit de acest prilej pentru a felicita
pe toti membrii comunitatii noastre pentru ca a reunit în jurul Academiei
Române mari personalitati ale României de astazi. În încheiere, acad. Eugen
Simion a afirmat ca, pentru Academia Româna este o zi deosebita a
regasirii, sub un anume sens, sub semnul lui Mihai Viteazul, cel care a
unit tarile românesti; o zi în care ne-am amintit de un mit. O parte
dintre contemporanii nostri cred ca miturile ne apasa, nu împiedica sa
intr-un în Europa…M-am gândit ades ca o tara care îsi pierde miturile,
mai ales o tara cum este România, este si mai expusa sa-si piarda
demnitatea, sa-si piarda, în fond, felul sau de a fi…Miturile nu ne
ajuta sa fim mai bogati, sa scapam de saracie, dar miturile ne ajuta sa
respiram si sa ne simtim bine noi în de noi, sa ne împacam noi între
noi si sa avem sentimentul ca România este o natiune care are dreptul la
valorile ei, la istoria ei, sa faca o cultura de performanta. O zi a
normalitatii si a regasirii. Au participat acad. Maya
Simionescu, acad. Viorel Barbu, acad. Virgil Cândea,
acad. Florin Gh. Filip, vicepresedinti ai Academiei Române, acad. Andrei
Tugulea, secretar general al Academiei României, membri ai Academiei
Române, membri ai corpului diplomatic, personalitati ale vietii politice,
ziaristi. Dupa adunarea solemna, Victor Craciun, presedintele Ligii culturale pentru unitatea Românilor de pretutindeni, a înmânat o medalie Mihai Viteazul academicianului Eugen Simion, Dl-ui Ion Iliescu, M.S. Regelui Mihai I si P.F: Teoctist, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. |