Comunicat 05.10.2001 Învatamântul silvic românesc

La împlinirea a 150 de ani de la înfiintarea primei scoli de silvicultura din România si a 100 de ani de la înaltarea acesteia la nivelul învatamântului superior, manifestare organizata de Comisia de stiinte silvice a Sectiei de Stiinte Agricole si Silvice a Academiei Române.

În comunicarile prezentate a fost facuta o trecere în revista a realizarilor scolii românesti de silvicultura, care s-a impus în lumea specialistilor europeni.

Reforma învatamântului din 1948 a dus la o sovietizare a învatamântului silvic, ale carei reminiscente înca se resimt. Reforma de dupa 1989 a avut mai mult un caracter cantitativ, dar nu s-a urmarit si una valorica, cu efecte care nu pot multumi pe nimeni si care se îndeparteaza de traditia ale carei valori au fost expuse pe larg în cadrul lucrarilor.

Prof. Victor Giurgiu, membru corespondent al Academiei Române, a prezentat câteva concluzii privind desfasurarea lucrarilor.

Mai întâi, este vorba de redresarea actului didactic, ajuns la un nivel îngrijorator. În acest sens, s-au facut propuneri de care ar trebui sa se tina seama. În general, acestea stau sub semnul exigentei. Încep cu o exigenta sporita la concursul de admitere si la examene, pentru a continua cu refacerea echilibrului dintre pregatirea teoretica si aceea practica, cu selectarea severa a universitarilor dupa criterii europene, cu norme privind titularizarea, care sa nu mai fie “pe viata”. Chiar facultatile ar trebui sa fie selectate dupa criterii europene si, eventual, în comisiile de evaluare sa participe chiar reprezentanti de la universitati performante din Europa.

A mai fost avansata ideea unui numar rezonabil de studenti(80-100 pe an), mai bine instruiti. În prezent avem o proliferare exagerata a numarului de studenti, neacoperita sub raport calitativ.

Universitarii trebuie sa se întoarca cu fata la cercetarea stiintifica autentica. În ceea ce priveste doctoratul propunerile stau sub acelasi semn al exigentei. Mai precis: exigenta la selectarea conducatorilor de doctorat; exigenta sporita la examenul de admitere si la sustinerea tezei; cresterea contributiei stiintifice a doctorandului. În legatura cu aceasta, a fost subliniata si necesitatea pregatirii profesionale continue a personalului silvic dupa modelul european.

În concluzie, daca nu se va avansa pe calea cresterii exigentei, învatamântul silvic va înregistra un declin tot mai accentuat, deplasându-se la periferia sau chiar în afara Europei. Pentru a se ajunge la normalitate este necesara, si în acest domeniu, o schimbare a mentalitatilor.