Șerban Florentin ȚIȚEICA - fizician

27 martie 1908, București – 28 mai 1985, Bucureşti


Membru titular – 2 iulie 1955


Vicepreşedinte cu delegaţie de preşedinte al Academiei Române, 30 iunie 1975 – 23 martie 1976
Vicepreşedinte, 18 martie 1963 – 28 mai 1985

Fiul academicianului Gheorghe Țițeica, matematician. După absolvirea Liceului „Mihai Viteazul” în 1926, a urmat cursurile Facultății de Științe, secțiile de fizico-chimice şi matematică din cadrul Universității din București. În anul 1929 a obținut două licențe: în științe fizice şi chimice şi în științe matematice. Paralel, a urmat cursurile Conservatorului de Muzică din București. Interesat de fizica cuantică, a urmat studii doctorale aprofundate la Universitatea din Leipzig, unde, în 1934, şi-a susținut teza de doctorat Über die Widerstandsänderung von Metallen im Magnetfeld, coordonată de prof. Werner Heisenberg. Lucrarea sa de doctorat a pus bazele teoriei cuantice a conductibilității electrice a solidelor în câmp magnetic.

A fost asistent la Catedra de analiză matematică a Școlii Politehnice din București (1935–1938, 1939–1941), profesor la Facultatea de Științe a Universității din Iaşi (1941–1948) şi profesor de fizică teoretică la Universitatea din București (1949–1977), ulterior fiind profesor consultant (1977–1985). Între 1962−1964 a fost vicedirector la Institutul Unificat de Cercetări Nucleare de la Dubna.

Domenii de cercetare:
Întemeietor al școlii române de fizică cuantică teoretică, şi-a axat cercetările îndeosebi pe fenomenele termodinamicii, fizicii statistice, mecanicii cuantice, fizicii atomice şi a particulelor elementare. A studiat procesul de frânare al unui fascicul de ioni de către mediul străbătut, stabilind formula fluctuației de energie a unui ion frânat. Între 1938−1963 a colaborat cu Costin D. Neniţescu pentru cercetări în domeniul chimiei organice.

Este considerat fondatorul școlii românești de fizică teoretică.

Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase studii de fizică și matematică, care au apărut în publicații naționale și internaționale.

Manuale şi tratate

1951 Curs de fizică statistică și teoria cuantelor, Universitatea din București

1951 Curs de fizică statistică și mecanică cuantică, Universitatea „C. I. Parhon”, Facultatea de Matematici și Fizică

1956 Elemente de mecanică statistică,Editura Tehnică

1959 Bazele fizicii moderne, în colaborare cu Valeriu Novacu, Teofil T. Vescan, Editura Academiei Republicii Populare România

1974 Curs de mecanică teoretică, Centrul de multiplicare al Universităţii din Bucureşti

1974 Vectori și tensori, Centrul de multiplicare al Universităţii din Bucureşti

1975 Noțiunile și legile mecanicii newtoniene, Centrul de multiplicare al Universităţii din Bucureşti

1976 Curs de termodiamică, Centrul de multiplicare al Universităţii din Bucureşti

1982 Termodinamica, Editura Academiei Republicii Socialiste România

1984 Mecanica cuantică, Editura Academiei Republicii Socialiste România

Volume în colaborare

1940 Problema determinismului, în colaborare cu Octav Onicescu, Grigore Moisil, Dan Barbilian, Editura Societății Cooperative Oficiul de Librărie

1969 Grupul conform al spațiului-timp şi covarianţii biliniari, București

1980 Procese revoluționare în știință şi tehnică şi dezvoltarea societății. Culegere de studii, în colaborare cu Mihnea Gheorghiu și Mariana Beliş, Editura Politică

1980 Opera matematică, funcții poliarmonice, în colaborare cu Solomon Marcus și Miron Nicolescu, Editura Academiei Republicii Socialiste România

Activitate editorială

A fost redactor-şef al revistelor „Revue Roumaine de Physique” şi „Studii şi cercetări de fizică”.

A participat la realizarea publicațiilor: „Journal of Mathematical Physics”, „Viața românească”, „NATURA: revistă pentru răspândirea științei”, Revista științifică „V. Adamachi”, „Buletinul Societății Române de Fizică”.

Academii
- Membru corespondent al Academiei de Științe din Moscova, 1966
- Membru al Academiei Saxone de Științe din Leipzig, 1966
- Membru al Academiei Cehoslovace de Științe, 1980


- Membru al Societății Europene de Fizică, 1969

Titlul „Om de Știință Emerit”, 1964