Raluca RIPAN - Chimistă
27 iunie 1894, Iaşi – 5 decembrie 1975, Cluj-Napoca
Membru titular 1948
Preşedintă a Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române (1957-1975)
S-a născut la 27 iunie 1894, la Iaşi. Studii liceale la Iași şi universitare la Facultatea de Chimie din Iaşi. În anul 1922 a obţinut titlul de doctor în chimie la Universitatea din Cluj, cu teza Aminele duble corespunzând sulfaţilor dubli din seria magneziană, fiind prima femeie din România doctor în științe chimice. Ulterior, în 1930 şi-a luat docenţa în chimie analitică.
În activitatea didactică a debutat ca preparator la Laboratorul de chimie minerală (1919), apoi, asistent la Laboratorul de chimie fizică al Facultății de Științe a Universității din Iași (1919); a fost şef de lucrări al Laboratorului de chimie anorganică din Facultatea de Științe din Cluj (1920), conferențiar suplinitor la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Cluj (1925), conferențiar (1931), profesor (1942-1964), şef al Catedrei de chimie anorganică (1948-1964).
A fost decan al Facultății de Chimie, Universitatea din Cluj, și rector al aceleiași universități în perioada 1952-1957. A condus Institutul de Chimie din Cluj între anii 1951-1975.
A organizat şi a utilat o serie de laboratoare şi a elaborat cursuri care să faciliteze procesul instructiv-educativ: Curs de chimie organică. Metaloizi (1954-1955); Manual de lucrări practice de chimie anorganică (1961); Chimia metalelor (2 vol., 1968-1969); Tratat de chimie analitică (1973) ş.a.
A deținut mai multe funcții publice:
- Deputat în Sfatul Popular Orășenesc Cluj (1950)
- Deputat în Marea Adunare Națională (1952, realeasă în 1957, 1961 și 1965)
- Membră a Prezidiului Marii Adunări Naționale
Domenii de cercetare: chimia anorganică, polielectroliţii, combinaţii complexe în chimia anorganică; a realizat cercetări în care a utilizat metode moderne de investigație.
S-a implicat în realizarea cercetărilor privind exploatarea şi valorificarea unor elemente rare din subsolul ţării. Pentru prima dată în România a utilizat izotopii radioactivi la studiul combinaţiilor complexe simple a izo- şi heteropolicombinaţiilor, prin schimb izotopic în mediul omogen; a fost interesată de punerea în practică a proprietăţilor combinațiilor studiate din chimia analitică, instituind metode analitice pentru determinarea diferitelor tipuri de ioni, aplicând procedee chimice sau fizico-chimice.
Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în peste 300 de lucrări științifice, în reviste de specialitate din țară și străinătate.
Lucrări științifice
1921-1922 Sels complexes de magnesium (3 vol.)
1944 Tratat de chimie analitică calitativă, Editura Universității Timișoara
1949 Studiu asupra preparării şi constituţiei acizilor periodici, în colaborare cu A. Duca, Editura Academiei Republicii Populare Române
1957 Studiu asupra structurii hexametafosfaţilor cu ajutorul stronţiului radioactiv
1960 Contribuţii la cunoaşterea rolului apei în structura acidului silicowolframic
1961 Studiu asupra formării unor săruri duble ale aluminatului monocalcic
1961 Determinarea constantelor de disociere ale salicilaldoxinei
1961 Studiul structurii combinaţiilor anorganice cu ajutorul izotopilor radioactivi
1962 Contribuţii la dozarea bismutului din plumb
1962 Determinarea vitezei de circulație pe faze la flotaţia piritelor aurifere cu ajutorul aurului radioactiv, în colaborare cu Gheorghe Marcu, Nicolae Pascu şi Vasile Chira, Cluj
1963 Chimie analitică, Editura Didactică și Pedagogică
1963 Chimia metalelor, Editura Didactică și Pedagogică
1964 Rafinarea metalelor prin metoda topirii zonare (I): Rafinarea plumbului de argint, în colaborare cu Gheorghe Marcu, Cluj
1973 Chimie analitică calitativă: semimicroanaliză, manual universitar, Editura Tehnică
1975 Sinteza, analiza şi proprietățile unor oxalatomolibdaţi
Brevete de invenție
Începând cu anul 1967 Raluca Ripan, împreuna cu alți chimiști, a primit certificate acordate de Oficiul de stat pentru invenții, în calitate de autor al:
- Procedeului de obţinere a uraniului din minereuri, în colaborare cu I. Eger și N. Bojan (1967);
- Procedeului de mărire a flotabilităţii minereurilor, în colaborare cu N. Pascu (1967);
- Procedeului pentru deferizarea și albirea chimică a caolinului, în colaborare cu I. Todorut și M. I. Anghelescu;
- Metodei de separare a aurului de minereurile aurifere, în colaborare cu I. Todorut și A. Botar (1968);
- Procedeului de separare a aurului, paladiului și platinei (1969);
- Preparatului de aur lichid, strălucitor, pentru decorarea sticlei de menaj şi procedeului pentru obținerea acestuia (1970)
Organizații internaționale
- Membră a Societății de Chimie Industrială din Paris
- Membră a Societății de Chimie din Germania
Organizații naționale
- Membră a Societății de Chimie din București
- Membră a Societății de Științe din Cluj
Înalte ordine de stat
- Ordinul Muncii clasa a II-a, 1948
- Laureată a Premiului de Stat, clasa I, pentru contribuții în domeniul chimiei analitice și pentru studiul soluțiilor apoase de heteropoliacizi, 1953
- Steaua României, clasa a II-a, 1959
- Steaua Republicii Populare, clasa I, 1964
- Titlul Om de știință emerit, 1964
- Meritul științific clasa I, 1966
- Ordinul 23 August clasa I, pentru activitatea științifică, didactică și obștească, 1974
Doctor Honoris Causa
Universitatea „Nicolaus Copernicus“ din Toruń, Polonia, 1963
Cetățean de onoare
Municipiul Cluj-Napoca, acordat postmortem 1992