S-a născut la 10 ianuarie 1799 la Benești, în județul Vâlcea. A urmat studiile secundare la școala de pe lângă Biserica Obedeanu din Craiova, în perioada 1811–1818, ulterior continuate la Colegiul Sf. Sava ca elev al lui Gheorghe Lazăr; studiile superioare au fost urmate la Universitatea şi Politehnica din Viena. La Universitate a studiat greaca, latina, matematica, fizica, în perioada 1824–1825, iar la Politehnica, ingineria. În 1826 și-a continuat pregătirea la Școala de Aplicații a Inginerilor Geografi din Paris, lucrând în aceeași perioadă la realizarea hărții Franței, sub conducerea lui L. Puissant. În 1831 s-a specializat în industriile minieră şi metalurgică în Marea Britanie. A participat la Revoluția din 1821 ca secretar al lui Tudor Vladimirescu, asigurând legătura dintre acesta şi Gheorghe Lazăr. A fost profesor de fizică şi de matematică la Colegiului „Sf. Sava“, al cărui director a fost în anul 1832.

Între 1832-1847 a fost inspector şi director al Eforiei Şcoalelor Naționale (echivalent al Ministrului Educației), calitate în care a avut o contribuție semnificativă la organizarea învățământului național de la orașe şi sate: a susținut înființarea de școli primare în care să se predea după metoda lancasteriană și a redactat un nou regulament al școlilor – cea dintâi încercare de organizare a învățământului din Țara Românească.

A desfășurat o intensă activitate culturală, contribuind la înființarea Societății Filarmonice în 1833; s-a numărat printre întemeietorii Grădinii Botanice şi ai Muzeului Național de Antichități din București; a inițiat crearea Societății Agronomice şi a Școlii de Agricultură de la Pantelimon.

A editat împreună cu Florian Aaron şi Simion Marcovici foaia „Muzeului Național“ în perioada 1836–1838. De asemenea, a realizat cea dintâi publicație gratuită şi oficială destinată mediului rural –„Învățătorul satului“, în 1843.

A elaborat manuale școlare, contribuind la formarea terminologiei matematice în limba română; a publicat cele dintâi manuale de geometrie şi de algebră; împreună cu Florian Aaron şi G. Hill, a întocmit un vocabular francezo-românesc în perioada 1840–1841.

A fost implicat în Revoluția din 1848 din Țara Românească, făcând parte din Comisia pentru eliberarea robilor ţigani.

În calitate de membru în Comisia tehnică a lucrărilor publice şi în Consiliul de Stat a contribuit la formarea ingineriei românești.

În 1827 a brevetat la Paris o invenție, numită de el „condei portăreţ, fără sfârșit, alimentându-se singur cu cerneală“, precursorul stiloului, și care îl plasează în lista inventatorilor secolului al XIX-lea.