Emil PETROVICI - Lingvist şi folclorist

4 ianuarie 1899, Toracul Mic, Serbia – 7 octombrie 1968, Blaj, jud. Alba


Membru titular 1948
Membru corespondent 1945


Preşedinte al Secţiei de știinţe filologice, 1966-1968
Preşedinte al Filialei Cluj a Academiei Române, 1949-1957

S-a născut la 4 ianuarie 1899 în localitatea Toracul Mic, Serbia. A urmat cursurile Liceului german-român din Braşov, Liceului maghiar din Oradea și ale Institutului Pedagogic-Teologic Ortodox din Arad (1916-1918). În perioada 1919-1920 a fost student al Facultății de litere şi filozofie din Cluj-Napoca. Între 1920-1926 a audiat cursuri de lingvistică la Sorbona, École de Langues Vivantes, École Pratique des Hautes Études, Collège de France. În 1926 a obţinut docenţa în litere la Sorbona. În 1930 şi-a susţinut, la Cluj, teza de doctorat în filologie De la nasalité en Roumain, care cuprinde o prezentare exhaustivă a consoanelor nazale şi a vocalelor nazalizate din limba română. Şi-a continuat specializarea în slavistică la Universitatea din Sofia între anii 1930-1931.

Cariera universitară și de cercetare a debutat ca asistent (1926-1930) și apoi conducător al Laboratorului de fonetică experimentală de pe lângă Muzeul Literaturii Române din Cluj (din 1930). În perioada 1935-1956 a fost profesor la Catedra de slavistică a Universității din Cluj și, ulterior, rector al Universității din Cluj (1945-1951).

A fost şef al Catedrei de limbi slave din cadrul Universității din București (1956-1958) și rector al Institutului „Maxim Gorki“ din București (1956-1957).

Domenii de cercetare: slavistică, romanistică, balcanologie, dialectologie, toponimie, fonetică şi istoria limbii române: A fost primul lingvist român care a adoptat şi a aplicat principiile școlii filologice de la Praga, elaborând un sistem de șapte foneme vocalice şi două consonantice.

Volume

1936 Atlasului lingvistic (împreună cu alţi colaboratori), şapte volume de hărţi textuale, patru volume de hărți colorate şi un supliment de Texte dialectale

1935 Graiul caraşovenilor. Studiu de dialectologie slavă meridională

1940 Corpul omenesc, boale (şi termeni înrudiţi); Familia, naşterea, copilăria, nunta, moartea, viaţa religioasă, sărbători ; Casa, acareturile, curtea, focul, mobilierul, Muzeul Limbii Române

1956 Atlasului lingvistic, serie nouă, vol. I și II, Editura Academia Republicii Populare Române

1958 Sarcinile actuale ale dialectologilor din R.P.R. , Editura Academiei Republicii Populare Române

1960 Baza dialectală a limbii noastre naționale

1970 Studii de dialectologie şi toponimie (postum)

Studii etnofolclorice şi lingvistice

1935 Folclor din Valea Almajului, Banat

1939 Folclor de la moţii din Scărişoara

1941 Graiul românesc de pe Crişuri şi Someş

1942 Note de folclor de la românii din Valea Mlavei (Serbia)

2012 Cercetări etnologice şi dialectologice în Transilvania şi Banat, volum postum, Editura Fundației pentru Studii Europene

Activitate editorială

- Fondator al revistelor „Cercetări de lingvistică“,1956 și „Romanoslavica“, 1963
- A colaborat la numeroase publicaţii ale vremii: „Anuarul Arhivei de Folclor“, „Dacoromania“, „Recueuil d’Études Romanes“, „Revue de linguistique“, „Studii şi cercetări de lingvistică“

Academii

- Membru corespondent al Academiei Bulgare de Științe


Organizații internaționale

- Membru în Comitetul Internațional al Slaviştilor


Organizații naționale

- Membru fondator şi preşedinte al Asociaţiei Slaviştilor din România

- Premiul de Stat „Om de Știință Emerit“, 1953, 1963


Surse:

- Dicționarul membrilor Institutului de Istorie din Cluj (1920-2020), coordonatori: Mara Mărginean, Mirela Popa-Andrei, Attila Varga, Editura Academiei Române, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2020

- Membrii Academiei Române. 1866-2016. Dicționar, ediția a V-a, autor: dr. Dorina N. Rusu, Editura Academiei Române, București, 2016