Studii la Budiu de Câmpie, Târgu Mureș, Blaj și Cluj, unde a terminat cursul de filosofie şi a frecventat, între 1845-1847, un curs de științe juridice, după care a fost numit funcționar juridic la Târgu Mureș. A fost unul dintre organizatorii şi conducătorii Revoluției române din 1848–1849; a participat la adunările de la Blaj din aprilie şi mai 1848. În perioada iulie-august 1848 a fost comisar de propagandă în județul Dâmbovița. După o scurtă perioadă în care a deținut funcția de inspector al școlilor din cercul Blaj, în 1850 s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din Viena, continuându-şi studiile ulterior la Padova unde, în 1854, a obținut titlul de doctor în drept. În 1855 a fost chemat profesor de drept şi istorie la Academia din Iași (fosta Academie Mihăileană), unde a predat dreptul uman, dreptul penal şi a inaugurat cursul de „Statistică generală a Europei“. În perioada 1860-1868 a ocupat înalte funcții juridice la Iași și București. Între 1863-1864 a deținut portofoliul Ministerului de Justiție, fiind primul român transilvănean care a intrat într-un guvern din București. În 1867 a înființat şi a condus la București Societatea „Transilvania“ şi a colaborat la numeroase publicații ale vremii: „Albina“, „Amicul şcoalei“, „Arhivu pentru filologie şi literatură“, „Concordia“, „Familia“, „Foaie pentru minte, inimă şi literatură“, „Gazeta de Transilvania“, „Instrucțiunea publică“, „Revista Carpaţilor“, „Românul“, „Trompeta Carpaţilor“. A acordat o mare însemnătate istoriei în procesul emancipare națională, a proiectat o istorie a revoluției din Transilvania în șase volume, dintre care primele două – Istoria românilor din Dacia Superioară – au apărut în 1851–1852, iar al treilea, postum, în 1943. Preocupările sale istorice s-au concretizat şi în publicarea celor trei volume ale colecției „Tesauru de monumente istorice pentru România atât din vechi tipărite, cât şi manuscripte, cea mai mare parte străine“ (3 vol., 1862–1864).

A editat şi a prefațat primul volum al operelor lui Dimitrie Cantemir, a colaborat la dicționarul inițiat de Societatea Academică Română, de sub redacția lui A. T. Laurian.

Domenii de activitate: istoria, publicistica, dreptul istoric național, scrierile juridice, destinate modernizării legislației.