Eugen MIHĂESCU - Pictor, grafician, scriitor și om politic
Membru de onoare 1993
S-a născut pe 24 august 1937, într-o familie de intelectuali din București. Tatăl său, Nicolae Mihăescu, a fost asistentul lui Tudor Vianu. Studiile liceale au fost urmate la Liceul „Sfântul Sava“ din București, iar cele universitare, la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din București. În 1961 a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici.
Între 1960-1963 a fost directorul artistic al revistei „Secolul 20“, a cărei concepție grafică îi aparține și, ulterior, al revistei „Luceafărul“, în perioada 1964-1966. În 1963 a expus la Bienala de la Sao-Paolo, iar peste doi ani și-a deschis prima expoziție personală la Galeriile Fondului Plastic din București.
După stabilirea în Elveția, la Lausanne în 1967, a devenit directorul artistic al Editurii Rencontre și a publicat desene în „Le Monde“ și „Le Figaro littéraire“. Desenele sale au fost reproduse în revista „Graphis“, una dintre cele mai importante publicații de artă grafică și design, care i-a dedicat două numere (numărul 176 din 1974/75 și numărul 238 din 1985). Din 1971 a devenit colaborator permanent în paginile editoriale ale cotidianului „The New York Times“. A realizat 69 de coperte pentru săptămânalul „The New Yorker“ și a colaborat cu numeroase alte publicații americane: „Time Magazine“, „The Los Angeles Times“, „The Atlantic Monthly“, „The Washington Post“, „The Boston Globe“, „Vogue“, „The Nation“, dar și europene: „Le Monde“, „Le Figaro“.
Între 1981-1982 a fost profesor la Institutul Pratt din New York, unde a susținut cursul „Teoria ideii în artă“.
În 1996 a fost desemnat consilier și ambasador itinerant al Președintelui României. În perioada 2001-2004 a fost ambasador, delegat permanent al României pe lângă̆ UNESCO, la Paris. A fost membru în Consiliul Executiv al organizației internaționale. În aceeași perioadă, a continuat colaborarea cu ziarul francez „Le Monde“, publicând desene în pagina editorială.
A fost ales senator în Parlamentul României, vicepreședinte al Comisiei pentru politică externă a Senatului, în legislatura 2004-2008. În cadrul activității sale parlamentare, Eugen Mihăescu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu UNESCO, Regatul Bahrein, Republica Franceză-Senat și Republica Coasta de Fildeș. În perioada 2005-2007 a reprezentat România în Parlamentul European.
A expus în numeroase orașe ale lumii: Barcelona, Bologna, Bordeaux, Sao Paolo, Buenos Aires, Geneva, Lausanne (la Galeriile „Alice Polli“ în 1965 și „Wibenga“ în 1966), New York (la Galeriile „St. Etienne“ în 1981 și 1984), Paris (la Muzeul de Artă Decorativă Luvru în 1973 și la Muzeul de Artă Modernă al Centrului Pompidou în 1988, unde a expus un ciclu de desene împotriva dictaturii ceaușiste, apărute în presa americană).
Cărți
2011 Între linii, volum de memorii, Editura RAO (reeditat în 2016)
2013 Strigăte în pustiu, articole, Editura RAO
2016 Rebel, volum de memorii, Editura RAO
2017 Corina, roman, Editura RAO
Activitate editorială
1971-1996, colaborator permanent al publicațiilor „New York Times“ și „Time“
1973-1993, colaborator și editorialist al publicației „The New Yorker“
1999-2021, editorialist la: „Cotidianul“, „Ziua“ și „Evenimentul Zilei“
Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, 1961
Premiul „Page One Award“, acordat de Sindicatul Jurnaliștilor Americani pentru cea mai bună copertă (publicată de revista „Time“), 1983
Medalia de aur a Clubului Directorilor de Artă din New York, 1985 (a fost citat pentru „excelență în creație și design“ în 1976,1979, 1984,1988,1992)
Diploma de onoare pentru artă, acordată de Academia Româno-Americană de Științe și Arte, 1988
Ordinul Național pentru Merit, în grad de Mare Ofițer, 2000
John Russell, critic de artă, „The New York Times“
„În ultima decadă, desenele lui Eugène Mihaesco au acționat ca un virus benign în fluxul sangvin al multora dintre cele mai distinse publicații. Nu atât un ilustrator, cât mai ales un maestru al conversației cu penița și cerneala, el a avut întotdeauna ceva consistent de spus, ceva ce este, în același timp, spiritual, pieziș și incisiv.“
Theodore F. Wolff, critic de artă, „The Christian Science Monitor“
„Nimic din arta lui Mihaesco nu este inocent, deși nu este greu să zâmbești în fața lucrărilor sale. Nici viziunea sa asupra realității nu este ceva facil: tot ceea ce ar fi putut să-și facă mai rău acest secol pândește din adâncuri sub aparența calmă, deși excentrică, a exterioarelor pe care artistul ni le prezintă. Ceea ce vedem este doar stratul superficial al unei realități complexe, încărcată de emoții și compusă din nenumărate niveluri care coboară, într-un mod geologic, în adâncurile ce încorporează o multitudine de lucruri și experiențe.“
Jean-Claude Suares, – director artistic la „The New York Times“
„Astăzi, după 200 desene publicate, influența sa asupra ilustrației de ziar și de revistă este incontestabilă. Stilul lui Mihaescu este o reminiscență a ilustratorilor secolului al XIX-lea. Asemenea unui Grandville, Doré sau Tenniel, este un maestru al peniței. Se folosește de ea ca de o a treia mână și câteodată execuția este atât de minuțioasă, încât autorului îi este foarte greu să îi convingă pe privitori că nu se află în fața unor simple colaje de vechi gravuri. Salvador Dali l-a botezat surrrrrealist și cred că i se potrivește perfect.“ (apărut în „Print“, revista americană de grafică, noiembrie 1973).
Ionel Jianu, critic de artă, Les artistes roumains en Occident, 1986
„…arta lui Eugen Mihăescu devine o mărturie amară a întâmplărilor trăite. Ea nu te amuză, ci te invită să reflectezi și să descoperi adevărata față a realității.“
Steven Heller, Man Bites Man-Two Decades of Satiric Art, New York, 1981
Who's Who in American Art, New York, 1986; 1999-2000
Ionel Jianu, Romanian Artists in the West, Paris, 1986
Nemuritorii. Academicienii români (coord. Ioan Ivanici, Paraschiv Marcu), Bucuresti, 1995
Dan Fornade, Românii din America. 500 personalități din SUA și Canada , Montreal, 2000
Dan Grigorescu, Dictionarul avangardelor, București, 2003
Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române, București, 2010
Lawrence Zeegen & Caroline Roberts, Fifty Years of Illustration, Laurence King Publishing Ltd, 2014
Walter Bernard, Milton Glaser, Mag Men, Fifty Years of Making Magazines, Columbia University Press, 2019