Ioan C. MASSIMU (Maxim) - lingvist
1825, Gropeni, județul Brăila – 2 iunie 1877, București
Membru fondator – 2 iunie 1867
Secretar general al Societății Academice Române, 1 august 1870 – 18 august 1872;
16 august 1873 – 18 septembrie 1876
A urmat studii la Liceul „Sf. Sava“ din București în perioada 1844–1847 şi universitare la Facultatea de Litere de la Paris (1856–1860). A fost director la gimnaziile „Matei Basarab“ (1862) şi „Sf. Sava“ (1862–1864), unde a fost profesor de latină şi română (1864–1877); a fost profesor de română la Şcoala Normală Superioară (1877) din Bucureşti. Este reprezentant al curentului latinist și a întocmit, împreună cu Ion Heliade Rădulescu şi Al. Roman, proiectul ortografiei bazat pe principiul etimologic, adoptat în 1869 de Societatea Academică Română. Din însărcinarea acestei societăți a elaborat, împreună cu A. T. Laurian, Dicționarul limbii române (2 vol., 1873, 1877).
Domenii de activitate: lingvistică, educație, învățământ
1850 Elemente de gramatică elenescă, Tipografia D-lor C. A. Rosetti si Vinterhalder
1852 Elemente de gramatică română, Tipografia Națională
1856 Introductio in linguam latinam, Buccuresciis
1862 Rapeda idea de Gramateca macedonorumaneasca, Tipografi'a Satului numita Nifon
1868 Nou abecedariu romanescu sau Elemente de lectura si scriere, în colaborare cu I. Badilescu, Libraria N. C. Popper
1871 Glosariu care coprinde vorbele din limba română streine prin originea sau forma loru, cum şi celle de origine indouiosa, în colaborare cu A. T. Laurian, Noua Tipographia a Laboratoriloru Romani
1871-1876 Dicționarul limbei române (2 vol.), în colaborare cu A. T. Laurian, Noua Typographia a Laboratoriloru Romani