A făcut studii de gramatică română cu Ion Heliade Rădulescu şi de franceză cu Jean A.Vaillant, după care a urmat Colegiul „Sf. Sava” din Bucureşti. În 1836 şi-a luat bacalaureatul în litere la Sorbona, frecventând apoi Şcoala Centrală de Arte şi Manufacturi din Paris. În anul 1838 şi-a trecut bacalaureatul în ştiinţe matematice la Facultatea de Știinţe a Universității din Paris; în 1840 a absolvit Şcoala de Mine din capitala Franţei; a audiat şi cursuri de economie politică la Collège de France şi pe cele ale Conservatorului de Arte şi Meserii din Paris. A fost profesor de economie politică, geometrie descriptivă, geologie şi mineralogie la Academia Mihăileană din Iaşi. A desfăşurat o susţinută activitate politică: a fost unul dintre fondatorii societăţii secrete „Frăţia” (1843); a participat la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească, fiind numit agent al Guvernului Provizoriu la Constantinopol; s-a numărat printre fondatorii Partidului Naţional Liberal (1875). Rămas în exil, a fost guvernator (1854) şi apoi bei (prinţ) de Samos (1856). Revenit în ţară în 1858, a ocupat diferite funcţii: preşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru de Interne al Moldovei (1859) şi al Ţării Româneşti (1859–1860), vicepreşedinte al Adunării Legislative, director în Departamentul Lucrărilor Publice (1861), membru în Consiliul Superior al Instrucțiunii Publice (1862), preşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru al Afacerilor Străine (1866), preşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru de Interne (1866–1867, 1870–1871), trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Londra (1881– 1891). Ideile sale politice au fost expuse într-o serie de broşuri apărute la Paris: „Coup d’œil sur l’état actuel de la Valachie et de la conduite de la Russie relativement à cette province”; „Poids de la Moldo-Valachie dans la Question d’Orient”; „Précis des droits des Moldaves et des Valaques fondé sur le droit des gens et les traités”; „Dernière occupation des Principautés Danubiennes par la Russie”. A militat pentru restructurarea procesului de învăţământ din Moldova, proiect publicat parţial sub titlul Însemnări asupra învățăturii publice, cât şi pentru înființarea unei publicații economice şi literare în limbile vorbite în Imperiul Otoman, intenţie nefinalizată. În calitate de director general al teatrelor, între anii 1877–1881, a încercat să stimuleze repertoriul original şi să dea un impuls vieţii teatrale româneşti.

S-a numărat printre principalii donatori ai Academiei Române, căreia i-a dăruit manuscrise ale lui N. Bălcescu şi D. Bolintineanu, hărţi vechi și scrisori.

Domenii de interes: istorie, drept, economie, literatură, publicistică