Fiul lui Costache Negruzzi. A urmat studii liceale (din 1853) şi universitare (Facultatea de Drept, din 1859) la Berlin, unde şi-a luat și doctoratul în drept. Revenit în țară în anul 1863, a fost numit profesor de drept comercial la Universitatea din Iași, iar din 1884, la cea din București. A desfășurat o bogată activitate politică, fiind, din 1870 şi până în anii Primului Război Mondial, deputat şi senator (în 1888 a propus un proiect de lege pentru acordarea unei pensii de stat lui Mihai Eminescu). De numele său se leagă înființarea în 1863, împreună cu P. P. Carp, T. Maiorescu, N. Pogor, Th. Rosetti, a societății literare „Junimea”, al cărei secretar a fost din 1868. A fost şi redactor responsabil al revistei „Convorbiri literare”, pe care a condus-o în perioada 1867-1895. A sprijinit literatura română atât prin încurajarea tinerelor talente, cât şi prin atragerea scriitorilor din toate teritoriile românești. A debutat ca scriitor în anul 1866 în „Foaia Soţietăţii pentru Literatura şi Cultura Română în Bucovina”, cu sceneta Împăcarea.

În anul 1888 a lăsat Academiei Române suma de 20 000 lei, pentru instituirea unui premiu literar, precum şi numeroase cărți vechi şi scrisori autografe ale unor literați români care se găsesc în colecțiile bibliotecii.

Domenii de interes: literatura, teatrul, publicistica