Cristian HERA - Agrochimie, știința solului
Membru titular 2004 Membru corespondent 1995
Președinte al Academiei Române (2018, ianuarie-aprilie)
Vicepreşedinte al Academiei Române (2010-2017)
Președinte al Secției de științe agricole și silvice (2006-2021)
Președinte de onoare al Secției de științe agricole și silvice (din octombrie 2021)
Președinte al Comisiei pentru protecția solului (din 1999)
Secretar științific, Secția de biologie și științe agricole (1960-1961)
Discurs de recepție: „Pledoarie pentru sol. Elogiu slujitorilor pământului românesc“, 2016
Răspuns: acad. Nicolae Săulescu
Născut la Ploiești, județul Prahova, pe 18 decembrie 1933, într-o familie de învățători, a urmat școala primară în satul Bătești, iar apoi cursurile gimnaziale și liceale la Liceul „Sfinții Petru și Pavel“ din Ploiești și Liceul „Sfântul Gheorghe“ din București (1944-1952). Studii universitare la Facultatea de Agricultură, Secția de Pedologie și Agrochimie, Institutul Agronomic „Nicolae Bălcescu“ din București (anul I: 1952-1953) și la Facultatea de Agrochimie și Pedologie, Academia de Agricultură „K.A. Timiriazev“ din Moscova (anii II- V: 1953-1957), unde obține titlul de inginer agronom, specialitatea agrochimie-pedologie. În 1967 obține diploma de doctor în agronomie, cu teza „Influența diferitelor sortimente de îngrășăminte cu azot asupra transformărilor chimice din sol și plantă și asupra producțiilor realizate la principalele culturi de câmp“, având conducator științific pe acad. David Davidescu, iar în 1973, titlul de doctor docent în ştiinţe, cu teza: „Rezultate originale obținute în cercetările efectuate în perioda 1967-1973 privind studiul fertilității solului și aplicării diferențiate a îngrășămimtelor chimice“, ambele la Institutul Agronomic „Nicolae Balcescu“ din București.
A efectuat specializări la Berlin și Leipzig (1958), Versailles (1962), Uppsala (1963) și în Statele Unite ale Americii și Canada, beneficiind de o bursă FAO (1965), toate având în centru preocuparea pentru nutriția plantelor, utilizarea îngrășămintelor în agricultură, știința solului și relația sol-plantă-îngrășământ.
Realizează o serie de documentări științifice în Australia și Noua Zeelanda (1986), China și Japonia, unde participă la cel de al 14-lea Congres Mondial de Știința Solului de la Kyoto (1990), documentări inițiate și finanțate de Agenția Internațională de Energie Atomică – AIEA din Viena.
Încă de la absolvirea facultății începe o dublă carieră, științifică și didactică, dezvoltată, atât în țară, cât și în organisme internaționale. În 1957 devine cercetător la Institutul de Cercetări Agronomice al României – ICAR, București, apoi, din 1962 cercetător științific principal, la Institutul de Cercetări pentru Cereale și Plante Tehnice – ICCPT, Fundulea, unde în perioada 1970-1981 va deține funcția de director științific, iar între anii 1982-1991 pe cea de director general.
Cu o evidentă vocație managerială, a deținut o serie de importante funcții în diverse organisme științifice și administrative, naționale și internaționale. În perioada 1974-1990 a fost vicepreședinte al Societății Naționale Române de Știința Solului, a fost președintele Secției cultura plantelor, ASAS (1985-1991) și președinte al ASAS (2001-2009), vicepreședinte al Consiliului Național al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (2002-2005), vicepreședinte al Cosiliului Consultativ pentru Cercetare, Dezvoltare, Inovare (2004-2014), vicepreședinte al Consiliului Național de Atestare a Gradelor, Titlurilor, Diplomelelor și Certificatelor Universitare (2004-2006), Președinte al Consiliului Național de Etică Universitară (2007-2009), iar din 2009 este președinte de onoare al ASAS.
Își începe activitatea internațională în 1961, când devine secretar științific al Comisiei a IV-a Fertilitatea solului și nutriția plantelor, în cadrul Societății Internaționale de Știința Solului. În perioada 1964-1982 este cercetător științific coordonator al programelor de cercetare: cultura grâului (1964-1968), cultura porumbului (1968-1972), cultura leguminoaselor pentru boabe/fixare biologică a azotului (1972-1982), „Utilizarea izotopilor stabili și radioactivi în optimizarea folosirii raționale a îngrășămintelor“, organizate și finanțate în România de Agenția Internațională de Energie Atomică – AIEA de la Viena. Între anii 1968-1991 funcționează ca expert al AIEA Viena pentru utilizarea tehnicilor nucleare în programele de cercetare și asistență tehnică pentru studiul fertilității solului și nutriției plantelor, organizate și finantate de AIEA în diferite țări. Director al Secției fertilitatea solului, nutriția plantelor, irigații, producție vegetală, în cadrul Departamentului de Cercetare al AIEA, Diviziunea Mixta FAO/Aiea, Viena (1991-1997).
Programe de cercetare și asistență tehnică organizate și finanțate de AIEA Viena
(inițiere, coordonare, analiză și evaluare)
- 1991 Thailanda, Indonezia, Malaiezia, Egipt
- 1992 Uruguay, Chile, Ecuador, Venezuela, Pakistan
- 1993 Camerun, Turcia, Iordania
- 1994 Arabia Saudită, Qatar, Oman, Emiratele Arabe Unite, Costa Rica, Nicaragua, Portugalia
- 1995 China, Turcia
- 1996 Siria, Myanmar, Irak, Egipt, Coasta de Fildeş
Cursuri regionale şi interregionale
Cursuri regionale şi interregionale iniţiate, organizate şi coordonate de Secția „Fertilitatea solului, nutriția plantelor, irigații și producția vegetală“ pentru perfecţionarea cercetătorilor şi cadrelor didactice universitare participante la programele de cercetare ştiinţifică şi asistenţă tehnică finanţate de AIEA Viena
- 1992 Santiago-Chile (regional – pentru America Latină)
- 1993 Seibersdorf, Austria (interregional)
- 1994 Ankara, Turcia (regional – pentru Europa şi Orientul Mijlociu)
- 1995 Seibersdorf – Austria (interregional)
- 1996 Bangkok – Thailanda (regional – pentru Asia şi zona Pacificului)
Domenii cu contribuții originale în activitatea de cercetare științifică
- Știinţa solului, nutriţia plantelor, folosirea raţională a îngrăşămintelor, conservarea resurselor naturale, conservarea biodiversității, mediu ambiant sănătos
- Perfecţionarea metodelor de analiză a solului; elaborarea bazelor teoretice ale unor metode practice de stabilire a necesarului de îngrăşăminte
- Introducerea metodelor moderne de prelucrare a datelor privind influenţa îngrăşămintelor asupra producţiei principalelor plante de cultură, cantitativ și calitativ și asupra unor indici agrochimici ai solului
- Studiul îngrăşămintelor lichide cu azot; recomandări tehnologice de utilizare în cultura plantelor
- Conceperea, iniţierea şi organizarea, începând cu anul 1966, a experienţelor de lungă durată cu îngrăşăminte, în rețea geografică, cu tematică unitară pe țară, în zone ecologice diferite (unice pe plan mondială); studierea dinamicii transformărilor chimice în sistemul sol-plantă-îngrășământ; prevenirea poluării mediului
- Elucidarea unor aspecte teoretice şi practice privind evoluţia fertilităţii solului, a producțiilor realizate cantitativ și calitativ, conservării mediului, în contextul schimbărilor climatice globale
- Introducerea și utilizarea tehnicilor nucleare în cercetările din agricultura României, începând cu anul 1958 (îngrăşăminte marcate cu izotopi stabili şi radioactivi, folosirea sondelor cu neutroni)
- Introducerea și promovarea în agricultura României a conceptului de agricultură durabilă şi performantă
Brevete, invenții
- HERA, C., Georgescu, I., 1960, Dispozitiv pentru aplicarea îngrăşămintelor lichide. C.I. nr. 6541960.
- Borlan, Z., HERA, C., Handra, M., Nebunelea, D., 1975, Metoda de extracţie a formelor uşor solubile de fosfaţi de potasiu din sol, C.I. nr. 60258/1975.
- Borlan, Z. HERA, C., 1979, Metoda pentru prognoza deficitului de zinc. C.I. nr. 70788/1979.
- Borlan, Z., HERA, C., 1980, Metoda de extracție a fosforului din fosforite pentru aprecierea calității, C.I. nr. 75241/1980.
- Borlan, Z., HERA, C., Tiganas, L., Dornescu, D., 1986, Compoziţie fertilizantă pentru prevenirea dereglărilor trofice la porumb şi floarea soarelui şi procedeu de aplicare, C.I. nr. 89797/1986.
- Borlan, Z., HERA, C., 1987, Compoziție fertilizantă pentru drajarea semințelor de cereale și plante tehnice, C.I. nr. 93300/1987.
- Borlan, Z., HERA, C., 1988, Compoziție lichidă pentru protecția semințelor și stimularea plantelor, C.I. nr. 95280/1988.
- Borlan, Z., HERA, C., Dornescu, D., Bunescu, O., Bogaci, R., Crăciun, C., Nebunelea, D., 1988, Amendament acidifiant şi procedeu de obţinere, C.I. nr. 95689/1988.
- Borlan, Z., HERA, C., Dornescu, D., Bunescu, O., Bogaci, R., Nebunelea, D., 1988, Procedeu de îmbunătăţire a nutriţiei plantelor pe soluri saturate cu baze, C.I. nr. 96462/1988.
- Preparator, asistent, șef de lucrări, Catedra de Agrochimei, Institutul Agronomic „Nicolae Bălcescu“, București, 1958 - 1969
- Conducător științific de doctorat, specialitatea Agrochimie, Institutul Agronomic „Nicolae Bălcescu“/Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, București, din 1974
- Profesor universitar asociat, Catedra de Agrochimie, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, București, 1990 - 1991
- Profesor universitar cumulard, Catedra de Agrochimie, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, București, 1997 - 1998
- Profesor universitar consultant, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, București, din 1998
- Membru de onoare al Senatului, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, București, din 2002
- Membru de onoare al Senatului, Universitatea „Ștefan cel Mare“, Suceava, din 2007
- Membru, Societatea Internaţională de Ştiinţa Solului, 1961
- Membru, Societatea Română de Ştiinţa Solului, 1962
- Membru cooptat, Academia de Științe Agricole și Silvice – ASAS, 1982
- Membru, Centrul Ştiinţific Internaţional pentru Îngrăşăminte – CIEC, 1962
- Membru, Societatea Europeană „Tehnici Nucleare în Agricultură“ – ESNA, 1978-1991
- Membru titular, Academia de Științe Agricole și Silvice – ASAS, 1990
- Membru, Societatea Română de Agronomie, 1990
- Membru fondator Societatea Europeană pentru Agricultură, Paris, 1990
- Membru, Societatea Americană de Ştiinţa Solului, 1992
- Membru, Societatea Turcă de Ştiinţa Solului, 1992
- Membru, Societatea Malaieziană de Ştiinţa Solului, 1992
- Membru, Societatea Austriacă de Ştiinţa Solului, 1994
- Membru de onoare, Accademia dei Georgofili, Italia, cu prilejul aniversării a 250 de ani de la înființare, 2003
- Membru de onoare, Academia de Științe Agricole a Federației Ruse, 2004
- Membru de onoare, Academia de Științe a Moldovei, 2013
- Presedinte al Comisiei a IV-a „Fertilitatea solului si nutritia plantelor“ din Cadrul Societății Internaționale de Știința Solului (ales la al X-lea Congres Mondial de Știința Solului, 1974, Moscova, reales la al XI-lea Congres, 1978, Edmonton, Canada, 1974-1982
- Membru în Comitetul Executiv al Centrului Științific Internațional pentru Îngrășminte – CIEC, ales la al IX-lea Congres Mondial pentru Îngrășăminte, 1986, Budapesta, 1986-1996
- Presedinte CIEC, ales în Adunarea Generală CIEC, 1996, Viena, Austria, confirmat în funcția de președinte la al XI-lea Congres Mondial pentru Îngrășăminte, 1997, Ghent, Belgia, reales președinte la al XII-lea Congres, 2001, Beijing, China, reales la Congresul de la Chiang Mai, 2006, Thailanda, 1996-2010
- Membru în comisii de atestare a titlului de de profesor universitar (Kuala Lumpur, Malayesia; Ghent, Belgia; Braunschweig, Germania; Budapesta, Ungaria), 1991-1997
- Membru în Comisia de evaluare International Fertilizer Association – IFA, pentru decernarea premiilor internaționale pentru rezultate de excepție în producerea și folosirea îngrășămintelor, 2002
- Membru în Comitetul de Coordonare a Uniunii Europene a Academiilor de Științe Agricole – UEAA, ales în 2002, Paris, Franța, 2002-2005
- Vicepreședinte al Uniunii Europene a Academiilor de Științe Agricole, 2005-2006
- Președinte al Uniunii Europene a Academiilor de Științe Agricole – UEAA, 2006-2008
Premiul „Ion Ionescu de la Brad“ al Academiei Române, 1972
Premiul OPERA OMNIA, acordat de Consiliul Național pentru Cercetarea Științifică din Învățământul Superior – CNCSIS, 2009
Înalte ordine de stat
- Ordinul „Meritul ştiinţific“, clasa I, 1987
- Ordinul Naţional „Pentru Merit“ în grad de Ofiţer, 2000
- Ordinul Naţional „Pentru Merit“ în grad de Comandor, 2003
- Ordinul Național „Steaua Romaniei“ în grad de Cavaler, 2013
- Ordinul Național „Steaua Romaniei“ în grad de Ofițer, 2015
Doctor Honoris Causa
- Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară – USAMV, Cluj-Napoca, 1999
- Universitatea de Științe Agricole și Medicina Veterinară – USAMV, București, 2002
- Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“, Iași, 2004
- Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară – ASAS, Iași, 2004
- Academia de Agricultura „K.A. Timiriazev“, Moscova, 2004
- Universitatea „Ștefan cel Mare“, Suceava, 2007
- Universitatea „Ovidius“, Constanța, 2008
- Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară – USAMV, Timișoara, 2009
- Univesitatea „Transilvania“, Brașov, 2009
- Academia de Științe Agricole, Bulgaria, 2009
- Universitatea „Alecu Russo“, Bălți, Republica Moldova, 2013
- Universitatea „Vasile Goldiș“, Arad, 2014
- Academia de Studii Economice, București, 2018
Distincții
- Medalie pentru participare (1955-1956) la expediția „Desțelenirea pământurilor virgine“, Kazahstan, 1957
- Profesor de onoare, Academia de Științe Agricole, China, Institutul de Aplicații ale Energiei Nucleare în Agricultură, 1995
- Medalia de aur cu colan, Universitatea „Ştefan cel Mare“, Suceava, 2008
- Decorația Regală „Nihil Sine Deo“, prin ordinul Majestății Sale Regele Mihai I, 2012
Cetățean de onoare
- Comuna Brazi, județul Prahova, 2009
1958-2020: interviuri în presa scrisă, la radio și televizuni, interne și internaționale; articole scrise în reviste și ziare din țară și străinătate.
Actualitate
Simpozion „Academicianul Cristian Hera la 90 de ani“
18 decembrie 2023
Acad. Cristian Hera:
Academia Română, punct de referință pentru știința și cultura românească
9 decembrie 2019