S-a născut la București la 1 iunie 1938. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București în anul 1961. A devenit doctor în istorie la Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, în anul 1971, cu teza Contribuții la studiul dezvoltării pieței interne în Țara Românească în perioada de destrămare a feudalismului. Bâlciurile, coordonată de prof. dr. Ștefan Pascu.

Începând cu anul 1961 a fost cercetător științific și ulterior, cercetător științific principal (1971-1998) la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din București; între anii 1997-2004 a fost consilier la Fundația „Ion Ghica“; bibliotecar și șef de serviciu (2004-2007) la Biblioteca Metropolitană București; cercetător (2007-2010) la Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc. Din anul 2009 este lector al cursurilor Fundației „Calea Victoriei“.

Este specialistă în istoria premodernă și modernă a României. A adus contribuții notabile la istoria economică a Principatelor Române în epoca modernizării și la istoria relațiilor acestora cu țările vecine, cu precădere relațiile româno-grecești. Ca urmare a cercetărilor asidue în arhivele românești și străine, a pus în circulație sute de documente inedite pentru istoria țărilor române. A publicat remarcabile ediții critice ale operelor, jurnalelor, memoriilor, corespondenței unor personalități politice și culturale. Cercetările sale s-au axat și pe istoria Bucureștiului și a familiilor boierești din Principate.

Începând cu anul 1985 a susținut cursuri la Universitatea de vară „N. Iorga“ de la Vălenii de Munte. A fost membru în comisii de doctorat, consilii științifice, de evaluare profesională, în programul european de aplicare economică și moderator al proiectului Arhivelor naționale „Comori din arhivele noastre naționale”.