Nicolae FLOREA- Pedolog (soil scientist-specialist în studiul solurilor)
31 mai 1921 - 4 mai 2022
Membru de onoare 2015
Născut la 31 mai 1921, în orașul Găești, jud. Dâmbovița. A urmat cursul primar şi primii șase ani de liceu în orașul natal şi ultimele clase de liceu la liceul „Ion C. Brătianu“ din Pitești (1938-1940). A absolvit cursurile universitare ale Facultății de Chimie Industrială din Școala Politehnică (astăzi, Universitatea Politehnica) din București, obținând titlul de inginer chimist cu calificativul „magna cum laude“ în anul 1945.
În anul 1972 susține teza de doctorat la Universitatea din București cu tema Studiul geochimic al apelor naturale mineralizate din Câmpia Română de nord-est (publicată în anul 1976) şi titlul de „doctor inginer“.
După o scurtă activitate de producție industrială a bicromatului de sodiu din minereu românesc (cromit), din Defileul Dunării (1944-1947), intră ca cercetător la Institutul Geologic şi ca asistent universitar la Facultatea de Agronomie (1947), fiind preocupat de domeniul științei solului, în care a activat peste 72 de ani. Activitatea a continuat şi după pensionarea impusă, în anul 1989.
Este un specialist recunoscut în domeniul științei solului cu preocupări în variate domenii teoretice şi aplicative: caracterizarea, geneza, cartografierea, taxonomia şi evaluarea solurilor, fizica, chimia şi mineralogia solurilor în corelație cu geneza şi evoluția, potențialul de fertilitate şi factorii determinanți, pretabilitatea solurilor la irigat, vulnerabilitatea solurilor la variați factori de risc, managementul solurilor în condițiile unei agriculturi diferențiate în contextul dezvoltării sustenabile, chimismul şi calitatea apelor pentru irigat (inclusiv a apelor freatice), secvențele de loess şi soluri fosile corelate cu fluctuațiile bioclimatice din perioadele glaciare.
Este coordonatorul şi autorul unor realizări notabile în domeniile științei solului în România, cum sunt: sistemul de hărți ale resurselor de soluri la scări diferite (1:2 000 000; 1:1 000 000; 1:400 000; 1:1 500 000) şi mai ales harta solurilor la scara 1:200 000 – alcătuită din 50 foi (1963-1994), o sursă de informație pentru variate aplicații agricole, silvice, naturalistice – ; hărți tematice la scară medie privind textura solului, excesul de apă din sol, salinitatea, eroziunea solurilor, vulnerabilitatea la diverse riscuri şi mai ales la poluare; hărți de regionare pedogeografică şi agrochimică necesare agriculturii diferențiate sustenabile, organizării rurale şi protecției mediului; metodologia ecogeopedologică parametrică de elaborare a studiilor pedologice, inclusiv interpretarea datelor în variate scopuri şi sistemul român de taxonomie a solurilor (SRTS, 2003, 2012), instrumente esențiale în studiul solurilor în țara noastră; metode de analiză chimică a solurilor; caracterizarea complexă a principalelor soluri ale ţării, atât în volum special, cât şi în monografii geografice (1960, 1968, 1982, 1983).
Pe plan internațional a colaborat la realizarea hărții solurilor lumii (1: 5 000 000) în cadrul FAO-UNESCO (1971-1980), la harta solurilor Europei (1: 1 000 000) prin FAO şi ISSS (1972-1973, 1988) şi la harta solurilor afectate de salinizare (1: 5 000 000) prin FAO (1974). A întocmit studii pentru pretabilitatea solurilor la irigat în Iran (depresiunea Saveh în 1971) şi în Siria în lunca Eufratului mijlociu (1976-1978), cât şi studii privind chimismul şi calitatea râului Kara-Chai (Iran, 1971) şi a Eufratului.
Variatele investigații ale solurilor i-au permis definirea unor aspecte noi sau puțin cunoscute, precum: solul ca rezervor specific de apă şi având alte funcții; elemente ale solului ca habitat pentru plante; corelaţii între unele proprietăți ale solului (între conținutul de humus şi cel de argilă, între pH şi salinitate, între pH şi Na schimbabil); interferența dintre pedogeneză şi reliefogeneză, solul şi partea superioară a reliefului formând un tandem; conceptele de pedoritm, asamblaj pedogeografic, pedoteren, pedociclicitate care întregesc cunoaşterea solurilor; legea acumulării stadiale a sărurilor în apele naturale (râuri, lacuri, ape freatice, extinzând legea emisă de Kovda pentru ape freatice) şi legea debazificării stadiale a solurilor; extinderea conceptului de materie pedo-biostructurală în care se îmbină coloizii minerali cu cei organici şi cu microorganismele solului; conceptul multirelaţionist de sol ca formație cosmo-geo-biotică, rezultată prin interreacţiile sinergice dintre fluxurile de energie, substanțe şi informație cu procesele generate în substratul mineral biologizat în diferite condiții spațiale variabile în timp, sub influența câmpurilor energetice ale unei superstructuri cosmice energo-informaționale.
Este considerat o personalitate marcantă în pedologie, reprezentantul necontestat al pedologiei românești din ultimele cinci decenii, care a dezvoltat școala românească de cercetare genetico-naturalistică sistemică şi aplicativă-utilitară a resurselor de sol ale țării și a fondat școala românească de pedogeografie.
Începând cu anul 1999 este profesor onorific al Universității din București, iar din anul 2003, al Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași.
Volume sau capitole în lucrări de sinteză:
1960 Solurile, capitol în Monografia Geografică a RPR., vol. I, Geografie fizică, Editura Academiei Republicii Populare Române
1964 Cercetarea solului pe teren, Editura Științifică
1968 Geografia solurilor României, volum realizat în colaborare cu I. Munteanu, C. Rapaport, C.Chițu și M. Opriș, Editura Științifică
1976 Geochimia şi valorificarea apelor naturale mineralizate din Câmpia Română de nord-est, Editura Academiei Republicii Socialiste România
1980 Sistemul român de clasificare a solurilor, volum realizat în colaborare cu A. Conea, Șt. Puiu, Institutul de Cercetări pentru Pedologie și Agrochimie (I.C.P.A.)
1983 Solurile, capitol în Geografia României, vol. I, Geografia fizică (coordonator şi autor al capitolului împreună cu Mircea Buza și Constantin Chițu) Editura Academiei Republicii Socialiste România
1986 Metode de analiză chimică a solurilor, volum realizat în colaborare cu Elena Stoica și C. Răuță, Academia de Științe Agricole și Silvice, Institutul de Cercetări pentru Pedologie și Agrochimie (I.C.P.A.)
1987 Metodologia elaborării studiilor pedologice, lucrare în trei volume care cuprind metodica de cartare şi caracterizare, interpretarea în diverse scopuri şi parametrii cantitativi de caracterizare, realizată în colaborare cu V. Bălăceanu, C. Răuță, A. Canarache, Institutul de Cercetări pentru Pedologie și Agrochimie (I.C.P.A.)
2000 Sistemul român de taxonomie a solurilor, SRTS-2000, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza“, ediția a II-a, 2012
2001 Asamblajul pedogeografic, Exprimarea organizării spațio-temporale a învelișului de sol, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași
2002 Știința solului în România în secolul al XX-lea, volum realizat în colaborare cu M. Dumitru, Editura Cartea pentru Toți
2003 Degradarea, protecția şi ameliorarea solurilor şi terenurilor, Societatea Națională Română de Știință a Solului (S.N.R.S.S) București
2005 Morfologia şi geneza solului, Universitatea de Științe Agronomice şi Medicină Veterinară
2008 Însușirile chimice ale solului, volum realizat în colaborare cu Nineta Rizea, ASAS București
2009 Ghid pentru descrierea în teren a profilului de sol şi a condițiilor de mediu specifice, volum realizat în colaborare cu Ioan Muntean, Editura Sitech
2009 Pedodiversitate şi pedociclicitate. Solul în spaţiu şi timp, I.C.P.A.
2010 Pedodiversity and pedocyclicity. Soil in space and time, ediția a II-a, București
2010 Cercetări privind ameliorarea solurilor sărăturate din Câmpia Brăilei, volum realizat în colaborare cu Valentina Coteț și Mihai Dumitru, I.C.P.A.
2013 Solul, partener de existență: stâlp al mediului și vieții, izvor peren de bunăstare, I.C.P.A.
2014 Corelarea Sistemelor de Clasificare a Solurilor SRCS şi SRTS. Sistemul SRTS+, volum realizat în colaborare cu Virgil Vlad, Mihai Toti, Victoria Mocanu, I.C.P.A.
2016 Soils of the Middle Euphrates Floodplain: between Selhabiye and Maadan Atiq, conține trei hărţi şi fotografii de peisaje, Solness
2020 Istoria științei solului în istoria agriculturii, în curs de apariție, Editura Academiei Române
Cursuri
1963 Curs de geografia solurilor cu noțiuni de pedologie, Editura Didactică și Pedagogică
1990 Pedologie
1999 Geografia solurilor. Partea I Materia minerală a solurilor, volum realizat în colaborare cu Mihai Geanana și Marin Seclaman, ediția a II-a în 2001, Editura Universității din București
2003 Bibliografia pedologică a României, colaborator
2004 Pedogeografie cu noţiuni de pedologie, volum realizat în colaborare cu Mircea Buza, Editura Universităţii „Lucian Blaga“ din Sibiu
Activitatea științifică și editorială:
Activitatea științifică variată este consemnată în peste 600 de articole (comunicări, studii, concepte, comentarii), dintre care peste 120 sunt tipărite în limbi străine. Din acestea un număr de 30 de lucrări a apărut în publicații din străinătate.
Membru în colectivul de redacție al următoarelor publicații:
-Studii tehnice şi economice, seria C, Pedologie
-Analele ICPA
-Publicațiile SNRSS
-Revista „Ştiinţa Solului“ (redactor şef 2000-2012)
Membru în colegiul de redacție şi/sau colaborator al volumelor:
-Opere alese, N. Cernescu, 1973
-Enciclopedia geografică a României, coordonator Grigore Posea, Editura Științifică și Enciclopedică, 1982
-Istoria științelor în România, Științele agricole, coord. David Davidescu, Editura Academiei Române, 1994
-Istoria Agriculturii, în curs de apariție, 2020
Membru titular
Academia Europeană de Ştiinţe, Arte şi Litere (1994) Academia Polonă de Ştiinţe şi Litere din Cracovia (1996) Comisia internaţională a presei (din 1965) Asociaţia de Istorie Contemporană din Franţa (din 1971) Societatea de Istorie Modernă a Franţei (din 1972) Confederaţia Internaţională de Genelogie şi Heraldică (din 1972) Comisia Internaţională de Studii Slave (din 1975) Centrul Italo-Român de Studii Istorice din Milano (din 1979) Comisia Internaţională de Istoria Relaţiilor Internaţionale (din 1980) Societatea pentru Istoria Secolului al XVIII-lea din Austria (din 1984) Asociaţia Istoricilor Europeni (din 1985) Societatea de Istoria Revoluţiei de la 1848 şi a Revoluţiilor din Secolul XIX din Franţa (din 1985) Societatea Sud-Est Europeană din Germania (din 1988) Societatea „P. J. Proudhon“ din Besançon (din 1990) Asociaţia Istoricilor Francofoni din Paris (din 2000)
Membru de onoare
Societatea de Genealogie şi Heraldică a Greciei (din 1981)
Membru fondator
Societatea de Ştiinţe Istorice din România Asociaţia de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale Comisia de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române (vicepreşedinte 1971–1981, preşedinte din 1981) Fundaţia Europeană „N. Titulescu“ Fundaţia Dunăre–Marea Neagră
Premiul „Nicolae Bălcescu“ al Academiei Române, 1977
Doctor honoris causa
2001 Universitatea din Craiova 2007 Universitatea „Ovidius“ din Constanţa 2009 Universitatea „Valahia“ din Târgovişte 2009 Universitatea de Vest din Timişoara
Înalte ordine de stat
Ordinul Național „Steaua României“ în grad de Cavaler, 2002 Ordinul Naţional „Steaua României“ în grad de Ofiţer, 2016
Omagiu național Romfilatelia – 6 februarie 2018
Întreg poştal cu timbru marcă fixă dedicat academicianului Dan Berindei, în cadrul proiectul „Oameni, fapte, valori“, în semn de apreciere pentru „promovarea valorilor naţionale, a istoriei, culturii şi imaginii României în lume, cât şi pentru înalta sa ţinută morală“.
Acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, 3 noiembrie 2019
„Figura de senior a domniei sale nu vine numai din vârstă, ci dintr-o mare noblețe sufletească pe care o poartă cu sine cu simplitate și cu demnitate. Este un senior al spiritului, un om «de lume». (...) E greu să prețuim, și mai ales să valorizăm virtuți umane precum adevărul și dreptatea, ambele foarte importante. E capital să urmărim în viață să avem adevăr și dreptate, dar niciuna dintre aceste virtuți nu se poate face fără iubire și bunătate. Cred că aceasta este lecția de viață pe care ne-o transmite istoricul Dan Berindei și este bine să prețuim mesajul domniei sale, care este unul autentic, unul de membru al elitei intelectuale a României. Într-o vreme de cumpănă, ne cheamă la valori simple și perene, ne îndeamnă să nu le uităm nici pe cele trainice, care sunt țara, Biserica, familia, meseria; toate puse sub aureola seriozității și exigenței cu sine, dar și a onestității, bunătății și iubirii.“
Acad. Eugen Simion, preșe¬dintele Secției de literatură și filologie, 3 noiembrie 2019
„Aveți în dumneavoastră, domnule academician Dan Berindei, ceva ce noi, românii, am cam pierdut, și anume noblețea; demnitatea și frumusețea modestiei; bucuria de a revedea un om și de a te întâlni cu el, o bucurie specific românească. Oamenii ca Dan Berindei au făcut ca viața în Academia Română să fie frumoasă.“