S-a născut la 4 aprilie 1928 în București. Tata, Nicolae, era inginer, iar mama, Florica, era casnică. A urmat clasele primare la Școala „Regele Ferdinand“ din București (1935–1939), apoi studii liceale la Școala Centrală de Fete (1939–1947). În 1947 s-a înscris la Facultatea de Filologie, secţia română-franceză, iar după reforma învăţământului a ales specialitatea română. În anul 1949, fiind studentă în anul al treilea, a fost numită preparatoare la Catedra de istorie a limbii române din cadrul Facultății de litere, Universitatea din București, de către prof. Alexandru Rosetti. A absolvit facultatea în anul 1951 cu diplomă de merit; între 1954–1957 s-a înscris la prima serie de aspirantură şi în anul 1955 a susținut teza de doctorat, Locuţiunile verbale în limba română, sub coordonarea prof. Iorgu Iordan.

A lucrat neîntrerupt la aceeași catedră, trecând prin toate gradele didactice universitare: preparator (1949), asistent (1951), lector (1957), conferențiar (1961), profesoară (1982). Seminarele şi cursurile prezentate au avut ca teme: limbă română contemporană, istoria limbii române, gramatică istorică, dialectologie, limbă literară, lingvistică romanică.

A urmat stagii de perfecţionare în Polonia şi Cehoslovacia între anii 1958–1959. A fost profesor-invitat în Germania (colaborând cu prof. Bahner), în Italia (colaborând cu prof. Tagliavini, Folena şi Renzi) şi în Suedia (colaborarea cu prof. Lombard). La începutul anilor ’60 a avut inițiativa elaborării unui Dicţionar al limbii române din sec. al XVI-lea, care urma să reflecte geneza procesului de evoluţie a limbii vii către stadiul de limbă literară. Operă nu a fost editată.

A redactat Dicţionarul de cuvinte recente, operă lexicografică menită să cuprindă înnoirea lexicală actuală și să reflecte realitățile românei de azi.

În 1985 a fost obligată să se pensionez din cauză că soţul şi fiul au cerut şi au obţinut azil politic în Franţa. Cu ajutorul Comitetului internaţional pentru drepturile omului de la Helsinki a ajuns în Franța pentru „reîntregirea familiei“, în 1986. Din 1986-1990 a ţinut cursuri şi conferinţe în Italia și la École Pratique des Hautes Études-Paris, în calitate de profesor asociat.

În anul 1990, revenind în ţară, a fost invitată la Facultatea de Litere din București şi la cea din Cluj-Napoca, pentru cursuri şi seminare dedicate aspectelor istoriei limbii române. În perioada 2000-2010 a fost profesor consultant al Facultății de Litere –Universitatea din Bucureşti, iar din 2014 este profesor emerit.

A colaborat, la cercetările Institutului de Lingvistică din București, încă de la înființarea sa în 1949, făcând parte din colectivele de lexicografie (redactare şi etimologii pentru Dicţionarul Academiei), de gramatică (prima ediție a Gramaticii limbii române și volumele dedicate formării cuvintelor), de lingvistică romanică, de texte vechi (a elaborat principiile de editare a textelor din perioada veche a limbii române şi a editat Tetraevanghelul lui Coresi).

A elaborat prezentări pentru sesiunile științifice ale mai multor evenimente și conferințe lingvistice.

Domenii de cercetare: istoria limbii, limba română veche din secolele XVI–XVII, limba română actuală, gramatică istorică, dialectologie, limbă literară, lingvistică romanică.