Constantin RĂDULESCU-MOTRU - filosof, psiholog şi om politic
2 februarie 1868, Butoeşti, jud. Mehedinţi – 4 martie 1957, Bucureşti
Membru titular – 4 iunie 1923 (repus în drepturi – 3 iulie 1990)
Președinte al Academiei Române: 3 iunie 1938 – 31 mai 1941
Vicepreședinte: 31 mai 1935 – 3 iunie 1938; 31 mai 1941 – 2 iunie 1944
Preşedinte al Secţiunii literare: 1931–1935
Discurs de recepție: Andrei Bârseanu şi naționalismul, 9 iunie 1924
Răspuns: Dimitrie Gusti
A urmat studiile la Liceul „Carol I” din Craiova (1882–1885) şi pe cele universitare la facultățile de Drept şi de Litere şi Filosofie de la Bucureşti (1885–1889). În anul 1888 a obţinut licenţa în drept, iar în 1889, pe cea în filosofie cu teza Realitatea empirică şi condiţiunile cunoştinţei. Şi-a continuat pregătirea la École Pratique des Hautes Études din Paris (1889), unde a lucrat şi în cadrul Laboratorului de psihologie, iar apoi, în Germania (1890). În 1893 şi-a susţinut teza de doctorat în filosofie Zur Entwickelung von Kant’s Theorie der Naturkausalität. Revenit în ţară, a fost bibliotecar al Fundaţiei Universitare „Carol I” în perioada 1894–1898; conferențiar de istoria filosofiei antice şi de estetică (din anul 1897); profesor la Catedra de psihologie, logică şi teoria cunoștinței (din 1900). În 1906 a înființat primul laborator de psihologie experimentală din România. A început să publice studii de filosofie în publicațiile „Convorbiri literare” şi în „Noua revistă română”, periodic înființat de el în anul 1900, continuat apoi cu „Ideea europeană”. În 1905 a editat „Studii filosofice”, devenite, după război, „Revista de filosofie” (1923); în 1935 a scos o publicație consacrată problemelor de psihologie – „Analele de psihologie”, iar în 1937, periodicul „Jurnal de psihotehnică”. Una dintre cele mai importante realizări ale sale a constituit-o întemeierea, în 1910, a Societăţii de Studii Filosofice, devenită ulterior Societatea Română de Filosofie. După instaurarea regimului comunist i-au fost confiscate proprietățile, a fost exclus din Academie, iar în 1949 a fost întemnițat la Turnu Severin. A fost eliberat la scurt timp în urma intervențiilor lui C. I. Parhon, cel care, de altfel, i-a purtat de grijă în ultimii ani ai vieții; în 1955 a fost încadrat ca simplu cercetător la Institutul de Psihologie.
Lucrarea care l-a impus ca filosof original este Personalismul energetic, în care reia concepția sa despre energie ca fiind substratul lumii externe obiective, precum şi al celei interne, subiective, reprezentând o soluție pentru depășirea dualismului substanțial dintre suflet şi materie.
Domenii de cercetare: filosofie, psihologie, psihologie experimentală, pedagogie
Studii
1893 Zur Entwickelung von Kant's Theorie der Naturcausalität, Wilhelm Engelmann, Leipzig
1897 F. W. Nietzsche. Viaţa şi filosofia sa, Librăria Socecŭ
1897 Valoare silogismului: studiu de logică generală, Librăria Socecŭ
1898 Problemele psihologiei, Librăria Socecŭ
1899 Rolul social al filosofiei, Librăria Socecŭ
1902 Ştiinţă şi energie. Introducere. Concepţiunea energetică asupra naturii. De docta ignorantia. Filosofia monistă. Energia socială, Librăria Socecŭ & Co.
1904 Valoarea silogismului. Cultura română şi politicianismul, Librăria Socecŭ & Co.
1906 Adevăr și minciună: psihologia martorului, Editura Librăriei Leon Alcalay
1907 Valoarea ştiinţei. Organizarea raţională a universităţilor. Psihologia industriaşului, Socec
1909 Poporanismul politic şi democrația conservatoare, Albert Baer
1910 Sufletul neamului nostru. Calități bune şi defecte, Editura Lumen
1910 În zilele noastre de anarhie, scrisori către tineri, Baer
1910 Cultura română și politicianismul, Editura „Librăriei Universale Leon Alcaly”
1912 Elemente de metafizică, principalele probleme ale filosofiei contemporane pe înțelesul tuturor, ediție populară, Tip. Profesionala Dim. C. Ionescu
1922 Încotro merge Germania de azi?: scrisori dintr'o țară învinsă, Cartea Românească
1923 Curs de psihologie, Editura Cultura Națională
1927 Ţărănismul. Un suflet şi o politică, Cultura Națională
1927 Personalismul energetic, Editura Casa Școalelor
1928 Elemente de metafizică pe baza filosofiei kantiene, Editura Casa Școalelor
1930 Puterea sufletească, Editura Casa Școalelor
1932 Elemente de psihologie, lecțiuni pentru școlile secundare, Librăria Socecŭ & Co.
1932 Vocația: factor hotărâtor în cultura popoarelor, Casa Școalelor
1934 Ideologia statului român, Societatea Română de Filosofie
1936 Românismul. Catehismul unei noi spiritualităţi, Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”
1937 Psihologia poporului român, Societatea Română de Cercetări Psihologice
1940 Timp şi destin, Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”
1940 Responsabilitatea penală, Imprimeria Penitenciarului „Văcăreşti”
1942 Etnicul românesc. Comunitate de origine, limbă şi destin, Editura Casa Școalelor
1942 Caiete de filosofie: rostul filosofiei, Institutul de Arte Grafice al Muncii
1943 Psihotehnica în școală, Societatea Română de Cercetări Psihologice
1943 Lecţii de logică, Casa Școalelor
1944 Rolul educativ al filosofiei, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională
1946 Morala personalismului energetic, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională
1947 Materialismul şi personalismul în filosofie, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului. Imprimeria Națională
Volume în colaborare
1937-1941 Istoria filosofiei moderne, 5 volume, în colaborare cu Edgar Papu, Anton Dumitriu, G. Vlădescu-Răcoasa, Alice Voinescu, N. Façon, Al. Posescu, Traian Herseni, Const. Noica, I. Brucăr, Vasile Pavelco, Mircea Vulcănescu, C. Botez, Petru Comarnescu, I. Zamfirescu, Şt. Şoimescu, C. Floru şi B. Irion, București
1939 Studiul individualității școlarului: curs de specializare pentru profesorii de filosofie şi medicii școlari, în colaborare cu dr. Parhon, I. C. Petrescu, Universitatea din București
1948 Cercetări experimentale asupra inteligenţei la români, în colaborare cu I. M. Nestor, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului. Imprimeria Națională
Teatru
1909 Domnul Lucă, comedie, Albert Baer
1911 Păr de lup, drama în patru acte, Editura Librăriei Universala Alcalay & Co.
Activitate editorială
A fost director al publicațiilor „Noua revistă română”, „Ideea europeană” și „Pedagogia Experimentală: revistă lunară pentru didactica şi organizarea învățământului pe baza cunoașterii copilului din punct de vedere psihologic şi patologic”
A publicat studii în „Revista Fundațiilor Regale”, „Curentul studențesc”, „Revista de pedagogie”, „Revue roumaine de philosophie et logique”, „Analele Academiei Române”, „Caiete de filosofie”, „Albina: revistă enciclopedică populară”, „Viața românească”
Premiul „Heliade Rădulescu” al Academiei Române, 1909