Constantin I. ISTRATI - chimist şi medic
5 septembrie 1850, Roman, jud. Neamţ – 30 ianuarie 1918, Paris
Membru titular – 7 aprilie 1899
Membru corespondent – 1 aprilie 1889
Președinte al Academiei Române: 25 mai 1913 – 28 mai 1916
Vicepreședinte: 18 aprilie 1907 – 25 mai 1910
Preşedinte al Secţiunii știinţifice: 1916–1918
Discurs de recepție: Activitatea științifică a lui Ion Ghica, 5 aprilie 1902
A urmat Academia Mihăileană din Iaşi, apoi Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie din Bucureşti. Pe baza unui examen de echivalenţă, a trecut la Facultatea de Medicină din Bucureşti, continuând să rămână în cadrul armatei; în anul 1871 a fost avansat subchirurg militar. În paralel a urmat şi cursurile Facultăţii de Știinţe, Secţia chimie, a Universităţii din Bucureşti. În 1879 a susținut examenul de licenţă, reuşind în acelaşi an şi la concursul de internat. Împreună cu alţi colegi a înfiinţat Societatea studenţilor în medicină (1875), prima societate studenţească din România, al cărei preşedinte a devenit în februarie 1876. Ca medic de regiment clasa II (echivalent cu gradul de căpitan) a luat parte la Războiul de Independenţă din 1877–1878, conducând Secţia III sanitar-militară; în timpul şi după bătăliile de la Griviţa şi Plevna, a îngrijit peste 3000 de ostaşi răniţi, români, ruşi şi turci. În 1882 a plecat la Paris pentru a studia ştiinţele fizico-chimice, iar în 1885 a obținut doctoratul în chimie cu teza Despre etilbenzenele clorate şi despre unele observații privind punctele de fierbere în seria aromatică.
Revenit în ţară, a fost numit profesor la Facultatea de Medicină şi la Catedra de chimie organică a Facultăţii de Știinţe, Universitatea din Bucureşti. Pe lângă activitatea de la catedră, a fost preocupat și de întocmirea de manuale destinate învățământului mediu (Curs elementar de chimie, apărut în 17 ediţii; a fost tradus în franceză şi spaniolă, fiind distins cu Premiul „Gh. Lazăr” al Academiei Române). Împreună cu Petru Poni a pus bazele şcolii româneşti de chimie, realizând cercetări în special în chimia organică. A elaborat studii în domeniul coloranţilor sintetici, în 1887 descoperind o nouă clasă de coloranţi derivați de la compuşii halogenaţi ai benzenului, pe care i-a numit „franceide”; procedeul de obţinere a acestora a fost brevetat în 1889, iar autorul a primit, la Expoziţia internaţională de la Paris, medalia de aur şi diploma de „ofiţer al instrucţiunii publice”.
A deținut diverse poziții în administrația românească, dovedind un spirit organizatoric exemplar: inspector general al Învățământului, secretar general al Ministerului Instrucțiunii, ministru al Lucrărilor Publice (1899–1900), ministru al Cultelor şi Instrucțiunii Publice (1900, 1907), ministru al Industriei şi Comerțului (1916–1917); primar al Capitalei (1912–1913, 1913).
A consacrat o mare parte a muncii sale de cercetare cunoașterii bogățiilor solului şi subsolului României, publicând studii asupra sării geme, chihlimbarului, petrolului, ozocheritei, precum şi asupra unor produse alimentare românești. A reuşit să izoleze din plută două substanțe, una cunoscută (cerina) şi alta nouă (friedelina). O atenție aparte a acordat nomenclaturii din chimia organică.
A studiat probleme de igienă publică, balneologie şi hidroterapie, înfiinţând la Bucureşti şi la Sinaia stabilimente hidroterapeutice. A înfiinţat Asociaţia pentru Înaintarea şi Răspândirea Știinţelor (1902) și cu prilejul Congresului din 1903 al asociaţiei a organizat, în curtea Institutului de Chimie, prima expoziţie de ştiinţă pură şi aplicată din România, urmată, în 1906, de o expoziţie agricolă şi industrială. Astfel, în mai puţin de un an, din iniţiativa sa un teren mlăştinos de la periferia Bucureştiului a fost transformat în grădină (astăzi, Parcul „Carol”), cu clădiri speciale în care a instalat expoziția industrială.
Se numără printre principalii donatori ai Academiei Române, căreia i-a oferit sume de bani pentru înființarea unui premiu.
Domenii de cercetare: chimia organică, colorații sintetici, igiena publică, balneologie, hidroterapie, mieralogie, resursele solului şi subsolului României, învățământul, istoria românilor
Volume
1877 Despre depărtarea cadavrelor: studiu de hygienă publică, Typographia Al. A. Grecescu
1880 O pagină din istoria contimpurană a României din punctul de vedere medical, economic şi naţional, Tipografia Alesandru A. Grecescu
1880 Consideraţiuni asupra importanţei şi necesităţii gimnasticei, București
1885 Sur les éthylbenzene chlorées et sur quelques observations relatives aux points d’Ébullition dans la série aromatique, Librairie Ollier-Henry
1885 Omagiu memoriei lui Davila, conferință susținută în noiembrie 1885, Tipo-Litografia Dor. P. Cucu
1889 Câteva date noui relativ la franceine, Tipo-Litografia Eduard Wiegand
1889 Composiţia chimică şi câte-va observaţiuni relative la sarea gemă din cele patru mine ale României, Tipografia Curții Regale
1891 Cercetări asupra păcurilor din România, în colaborare cu Alfons Oscar Saligny, Lito-Tip. Carol Gobl
1891 Curs elementar de chimie, Carol Göbl
1892 Chimia populară, Lito-Tipografia Carol Göbl
1893 Memoriu asupra internatelor statului şi observaţiuni relative la proiectul de regulament întocmit de d-l Zamfirol, Lito-Tipografia Carol Göbl
1893 Curs elementar de chimie: pentru licee și bacalaureat, Lito-Tipografia Carol Göbl
1894 Sarea din sarniţele României, Litho-Typographie Charles Göbl
1894 Biografia marelui chimist francez Béchamp (I.A.), Litho-Typographie Charles Göbl
1895 Cours élémentaire de chimie à l’usage des lycées et collèges des candidats au baccalauréat et des élèves en médecine, Georges Carré, Paris
1895 Rumanita sau Succinul din România, Carol Göbl
1896 Étude sur la nomenclature de la chimie organique additions, compléments et nouvelles propositions, Institut des Arts Graphiques Carol Göbl
1896 Biografia şi lucrările lui Emanuel Bacaloglu, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl
1899 Sur le sucre réducteur et inversible contenu dans les tiges de maïs, în colaborare cu G. Oettinger, Imprimerie de l’État
1899 Noţiuni elementare de chimie pentru seminarii, şcoli normale şi externate, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl
1901 Caracteristica secolului trecut şi probabilităţi relative la secolul actual, Institutul de Arte Grafice "Carol Göbl"
1904 Action de l’acide sulfurique sur la parafine, în colaborare cu M. Mihăilescu, Imprimerie de l’État
1904 Theodor Aman, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl S-r Ion St. Rasidescu
1904 Câte-va cugetări în raport cu punerea în aplicare a nouei Legi comunale rurale, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl S-r Ion St. Rasidescu
1904 De ce suntem conservatori? , Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”
1908 Curs metodic de chimie și mineralogie: pentru licee și cursuri speciale, în colaborare cu G. G. Longinescu
1909 Din trecutul nostru: una sută de ani de când G. Asaki s’a dus la Roma: o iubire adevărată şi neprihănită: amorul care naşte din virtute şi este nemuritor, Albert Baer
1911 Călătorie la Românii din Macedonia - Aprilie 1911, Librăriile Socec & Comp., C. Sfetea: Librăria Naţională
1911 Cum şi cu ce trebueşte să ne hrănim, Editura Albert Baer
1912 Acţiunea anilinei asupra fenului tribomo-triiodat (1.3.5, 2.4.6) , în colaborare cu M.A. Mihăilescu, Librăriile Socec & Comp., C. Sfetea: Librăria Naţională
1912 Albanita: descrierea și primele date obținute în studiul ei, în colaborare cu M. A. Mihailescu, Socec
1913 Cours élémentaire de chimie et de mineralogie, în colaborare cu G.G. Longinescu, Gauthier-Villars, Paris
1916 Lavoisier: viața și opera lui, Editura Tipografiei Gutenberg
Activitate editorială
- Redactor la „Anuarul Laboratorului de chimie organică” și la „Buletinul oficial: Expoziţiunea generală română”
- A înființat publicația „Buletinul Societății” în anul 1892
- A contribuit la realizarea „Buletinului Societăţii de Şciinţe Fizice (fizica, chimia şi mineralogia)”și la „Analele Academiei Române”
Discursuri
- Discurs funebru pronuntiatu la ocasiunea inmormântarii ilustrului barbat Gheorghe Asaki, 14 noiembrie 1869
- Cuvîntarea rostită cu ocasiunea discutării proiectului de lege al învățământului în Senat în ziua de 31 martie curent, 1900
- Aniversarea a X-a, Societatea de Sciinţe din București, 1900
- Activitatea sciinţifică a luĭ Ion Ghica, în colaborare cu D. A. Strurdza, 1902
- Caracteristica secolului trecut şi probabilități relative la secolul actual, 1901
- Câteva cuvinte relativ la cele ce am voit să fac sau am făcut pentru muzeele noastre, 1908
- Membru fondator al Societății studenților în medicină, 1875
- Membru al societăților de chimie din Franța, Germania, Marea Britanie
În anul 1890 a înființat Societatea de Științe din București, pe care a condus-o până la sfârșitul vieții.
Premiul „Gh. Lazăr” al Academiei Române
- Medalia „Virtutea Militară”
- Ordinul rus „Sf. Ana”
- Medalia otomană „Medgidie”