Nicolae BREBAN - romancier, eseist, poet, prozator, publicist


Membru titular 2009
Membru corespondent 1997

Nicolae Breban, romancier, eseist, poet, prozator, publicist. Autor a peste 50 de cărți publicate în țară și străinătate. La 1 februarie 1934, se naște la Baia Mare Nicolae Breban, având în actele civile și prenumele Alexandru. Tatăl său, Vasile Breban, era preot greco-catolic în comuna Recea din Maramureș, descendent al unei vechi generații de preoți, cu rădăcini în satul Breb, din același ținut. Mama sa, Olga Constanța Esthera Breban, născută Böhmler, provenea dintr-o familie de comercianți șvabi, colonizați din Alsacia-Lortena. Bunicul său, Nicolae Breban, a fost protopop unit în comuna Cicârlău, de lângă Baia Mare, unde a zidit o biserică impunătoare și a fondat școala confesională greco-catolică. Unchiul și nașul său, prepozitul capitular Alexandru Breban, senator al Partidului Național Țărănesc, a fost delegat oficial la Marea Adunare Națională din 1918 de la Alba Iulia. În 1941 familia se refugiază la Lugoj, fiind prigonită în urma Dictatului de la Viena. Tatăl său va funcționa în cadrul Episcopiei Greco-Catolice. La Lugoj va urma Nicolae Breban primii ani de școală. Odată cu interzicerea cultului greco-catolic, tatăl său devine un mic întreprinzător, având o presă de ulei. Datorită originii sale sociale „nesănătoase“, este exmatriculat, în 1951, din penultima clasă a Liceului „Coriolan Brediceanu“ din Lugoj. În anul 1952, lucrează câteva luni ca funcționar la Oradea, unde termină la fără frecvență Liceul „Oltea Doamna“. Se stabilește la București, unde, după o tentativă de a se înscrie la Institutul Politehnic, devine ucenic la fostele Uzine „23 August“, calificându-se în meseria de strungar fier. Se înscrie la Facultatea de Filosofie, „măsluind actele“, fiind însă exmatriculat după șase luni. La intervențiile tatălui său, se înscrie din nou la Filosofie, dar, îmbolnăvindu-se de reumatism poliarticular acut, este silit să abandoneze studiile universitare. Urmează o școală de șoferi profesioniști și lucrează apoi la garajul Ministerului de Finanțe, ca gestionar de piese auto. În 1956, devine student la limba germană, la Facultatea de Filologie din Cluj, de unde se retrage după un an. La insistențele tatălui său, are o ultimă tentativă de a urma dreptul.

Rămâne, prin excelență, un autodidact, instruindu-se, mai mult, în afara mediului universitar al acelei epoci. „Acei ani au fost ani de lectură“, declara în Confesiuni violente. „Eram mult mai liber decât colegii mei de generație, care erau înregimentați în acele abatoare care se chemau universitățile staliniste“. Frecventează un timp cenaclul de pe lângă revista Tânărul scriitor, condus de Florin Mugur. Decisivă pentru formația sa intelectuală va fi însă prietenia strânsă care îl va lega de Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Grigore Hagiu și Matei Călinescu, un adevărat ferment al generației ’60, care va demola pseudovalorile promovate de realismul socialist, prin impunerea criteriului estetic.

Debut literar în anul 1957, în revista Viața studențească (nr. 5, din mai), cu schița Doamna din vis.

În 1961 publică schițe și nuvele în Gazeta literară (Hoțul, Tinerețe, Vichenție, Buzuilă), în Luceafărul (Noapte albă, Uimitor, foarte uimitor) și în Scrisul bănățean (Roșcovana), făcându-se remarcat în mediile literare.

În perioada 1962–1964 publică noi schițe și fragmente de roman în Gazeta literară, Luceafărul, Orizont și Viața românească. Despre nuvela Copilăria lui Herbert, apărută în Gazeta literară, nr. 42, din 15 octombrie 1964, un nucleu al romanului În absența stăpânilor, va scrie elogios Nichita Stănescu.

Debutul editorial cu romanul Francisca, după ce își retrăsese, în anii anteriori, un volum de proză scurtă, cu care ar fi trebuit să debuteze în colecția „Luceafărul“. Romanul este distins cu Premiul „Ion Creangă“ al Academiei Române, fiind bine primit de critică și de cititori.

Bio-bibliografie

Romane

1965 Francisca

1966 În absența stăpânilor

1968 Animale bolnave, reeditat 2004

1973 Îngerul de gips, reeditat 2008

1977 Bunavestire

1981 Don Juan

1984 Drumul la zid, reeditat 2009, 2010

1991 Pândă și seducție, reeditat 2014

1994 Amfitrion, trilogie, vol. I, Demonii mărunți, vol. II, Procuratorii, vol. III, Alberta

1998 Ziua și noaptea (primul volum al tetralogiei cu același titlu)

2001 Voința de putere (volumul al doilea al tetralogiei Ziua și noaptea)

2007 Jiquidi (volumul al patrulea al tetralogiei Ziua și noaptea)

2011 Singura cale, reeditat 2015

2013 Demonii mărunți

2015 Jocul și fuga

2018 Frica

Cărți traduse în alte limbi

1968 Franciska, traducere în maghiară de Huszár Sándor, București, Irodalom Könyvkiádó

1968 Franciska, traducere în bulgară de Ivan Krstev Vlah, Sofia, Profizdet

1969 Franciska, traducere în rusă de Jurij Koževnikov, Moscova, Progress

1970 Franciska, traducere în lituaniană de Juozas Vaisnoras, Vilnius, Vaga

1971 Franciska, traducere în letonă de Janis Bunduls, Riga, Liesma

1973 Kranke Tiere (Animale bolnave), traducere în germană de Georg Scherg, București, Kriterion

1975 Ebbi – en kvinna med karaktär (În absența stăpânilor), traducere în suedeză de Barbro Andersson, René Coeckelberghs Förlag

1983 En l'absence des maîtres (În absența stăpânilor), traducere în franceză de Virgil Tănase, Paris, Flammarion

1985 Annonciation (Bunavestire), traducere în franceză de Dorina Radu și Marcel Péju, Paris, Flammarion

1993 Don Juan, traducere în franceză de Marcel Péju și Daniel Pujol, Paris, Flammarion

2013 In assenza dei padroni (În absența stǎpânilor), traducere în italiană de Maria Floarea Pop, Siena, Editura Cantagalli

2021 Gesänge/ Cânturi, poeme, traducere în limba germană de Christian W. Schenk, Colecția Lirica română contemporană, Editura Dionysos, Boppard pe Rin (Germania)

Nuvele

2008 Orfeu în infern

2020 Act gratuit

Publicistică (eseuri, memorii)

1994 Confesiuni violente

1997 Riscul în cultură, reeditat 2007

1997 Spiritul românesc în fața unei dictaturi

2001 Stricte amintiri literare

2003–2007 Sensul vieții (Memorii I-IV)

2004 Friedrich Nietzsche, Maxime comentate

2006 Vinovați fără vină

2009 Trădarea criticii

2009 Profeții despre prezent. Elogiul morții

2016 O istorie dramatică a prezentului, reeditat 2016

2017 Viața mea

Teatru

1981 Culoarul cu șoareci

1982 Bătrâna doamnă și fluturele

2000 Ursul și știuca

Versuri

1992 Elegii parisiene, ediția a II-a 2006

2013 Cânturi

2021 Gesänge, Übersetzt von Christian W. Schenk, mit Kupferstichen von den Erste deutschen Künstlern, XVI-XVIII, Dionysos Verlag, Boppard am Rhein Germany, Erste deutsche Ausgabe

Traduceri

2006 Rainer Maria Rilke, Elegii duineze, reeditat 2008

Filmografie

1969 Răutăciosul adolescent, scenarist și regizor

1971 Printre colinele verzi, scenariu după romanul Animale bolnave

- Premiul „Ion Creangă“ al Academiei Române, 1965
- Premiul Uniunii Scriitorilor din România – de trei ori: 1968, 1977, 1994
- Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, 1994
- Premiul „Opera omnia“ al Uniunii Scriitorilor, 2000
- Premiul Național pentru proză „Ion Creangă“ – Opera Omnia

Înalte ordine de stat

Ordinul „Steaua României“ în grad de Ofițer „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României“, 2000
  • Marian Victor Buciu, Breban. Eseu despre stratagemele supraviețuirii narative, Craiova, Editura Sitech, 1996
  • Opera lui Nicolae Breban, București, Editura Ideea Europeană, 2009
  • Laura Pavel, Antimemoriile lui Grobei. Eseu monografic despre opera lui Nicolae Breban, București, Editura Didactică și Pedagogică, colecția „Akademos“, 1997; ediția a II-a revăzută și adăugită, București, Editura Ideea Europeană, 2004
  • Liviu Malița, Nicolae Breban, micromonografie, Brașov, Editura Aula, colecția „Canon“, 2001
  • Aura Christi, Nicolae Breban ’70, Editura Ideea Europeană, 2004
  • Dicționar analitic de opere literare românești, coordonator Ion Pop, ediție definitivă, Cluj, Casa Cărții de Știință, 2007
  • Aura Christi, Religia viului, București, Editura EuroPress Group, 2007
  • Eugen Simion, Fragmente critice, vol. V, București, Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2007, p. 207‒213
  • Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Pitești, Editura Paralela 45, 2008, p. 1121‒1133
  • Dicționarul general al literaturii române, coordonator general Eugen Simion, ediția a II-a revizuită, adăugită și adusă la zi, vol. I, A‒B, București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2016, p. 1053‒1060