Dan BERINDEI- Istoric

1923 - 2021


Membru titular 1992
Membru corespondent 1991


Vicepreşedinte al Academiei Române (18 mai 2006 – 24 aprilie 2014)
Președinte al Secţiei de Ştiinţe istorice şi arheologie (1993–2005; 2016-2019) și președinte de onoare (din 2005)


Discurs de recepție: „Generaţia paşoptistă“ – 26 aprilie 2001

Născut pe 3 noiembrie 1923, la Bucureşti, în familia Brâncoveanu, veche familie aristocrată, cu rol capital în istoria și cultura românească.

Studii primare în particular şi la Şcoala „Clemenţa“ și liceale la Liceul „Spiru Haret“. Licențiat al Facultății de Istorie şi Filosofie, Secţia istorie, Universitatea din Bucureşti, cu titlul „magna cum laude“. În 1969 şi-a susţinut teza de doctorat cu tema „Oraşul Bucureşti, reşedinţă şi capitală a Ţării Româneşti (1459–1862)“.

Excepțională carieră de istoric, dezvoltată de-a lungul a peste șapte decenii. După absolvirea facultății devine cercetător şi secretar ştiinţific la Institutul de Studii şi Cercetări Balcanice (1946–1948), apoi asistent la Institutul de Istorie şi Filosofie al Academiei Române (1948–1952).

În perioada 1952–1955 a fost îndepărtat abuziv din cercetarea ştiinţifică de către regimul comunist aflat la putere. Rechemat în 1955, lucrează ca cercetător principal la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ al Academiei Române vreme de 45 de ani. A deținut funcțiile de secretar ştiinţific și vicepreşedinte al consiliului ştiinţific.

Carieră didactică după 1990, fiind profesor asociat la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, la Universitatea „Politehnica“ din Bucureşti și Universitatea „Hyperion“ din Bucureşti.

Specialist în istoria modernă a României, este autorul, singur sau în colaborare, a peste 90 de volume şi a peste 700 de articole şi studii apărute în prestigioase reviste ştiinţifice din ţară şi din străinătate, în care abordează aspecte referitoare la istoria politică şi socială a secolului al XIX-lea (revoluţiile din 1821 şi 1848, Unirea Principatelor, Războiul de Independenţă), la istoria economică, istoria culturii, a jurnalismului, a oraşului Bucureşti, istoria diplomaţiei şi relaţiile internaţionale.

A fost secretar al Comitetului Naţional al Istoricilor Români (1977–1993) şi preşedintele acestuia (1993–2015).

Devotat Academiei Române, pe care o consideră instituție fundamentală a statului român modern și în cadrul căreia a activat cu pricepere și eficiență. A deținut două mandate consecutive de vicepreşedinte al Academiei Române (2006–2014) și a condus în calitate de președinte Secţia de Ştiinţe istorice şi arheologie (1993–2005 și 2016-2019), al cărei președinte de onoare este începând cu anul 2005.

În anul 2006 a scris o amplă istorie a Academiei Române, reeditată în 2016, cu prilejul împlinirii unui secol și jumătate de la înființarea instituției. Se numără printre principalii donatori ai Academiei Române, căreia i-a oferit conacul, moşia şi pădurea Dobroteşti din județul Teleorman.

Opera științifică a academicianului Dan Berindei se concentrează asupra istoriei moderne a României. A fost preocupat deopotrivă de înțelegerea și sintetizarea evenimentelor politice, militare, sociale și economice, care au contribuit la constituirea statului român modern, de personalitățile marcante ale acestei epoci, cât și de identificarea și publicarea unor importante izvoarelor istorice.

Monografii

1962 Aspecte militare ale răscoalei populare din 1821, Editura Militară

1964 Tratatul Istoria României (vol. IV, colab.), Editura Academiei Republicii Socialiste România

1965 Din începuturile diplomaţiei româneşti moderne, Editura Politică

1967 Reforma agrară din 1864, Editura Academiei Române

1967 Cucerirea independenţei României, Editura Științifică

1967 L’Union des Principautés Roumaines, Editura Academiei Republicii Socialiste România

1967 Mihail Kogălniceanu. Texte social-politice alese, Editura Politică

1969 Revoluţia română de la 1848, Editura Științifică

1969 Bălcescu, Editura Tineretului

1970–1972 Bibliografia analitică a periodicelor româneşti (vol. II), Editura Academiei Republicii Socialiste România

1973 L’année révolutionnaire 1821 dans les Pays Roumains, Editura Academiei Republicii Socialiste România

1974 Revoluţia română de la 1848 (reedidare), Editura Academiei Republicii Socialiste România

1978 Enciclopedia istoriografiei româneşti, Editura Științifică și Enciclopedică

1979 Independenţa României. Bibliografie, Editura Academiei Republicii Socialiste România

1979 Epoca Unirii, Editura Academiei Republicii Socialiste România

1980 The Independence of Romania. Selected Bibliography, Editura Academiei Republicii Socialiste România

1984 1848 în Ţările Române, Editura Științifică și Enciclopedică

1984 Pe urmele lui Nicolae Bălcescu, Editura Sport-Turism

1986 Cultura naţională română modernă, Editura Eminescu

1989 Călători români paşoptişti, Editura Sport-Turism

1991 Revoluţia română de la 1821, Editura Academiei Române

1991 Societatea românească în vremea domniei lui Carol I. 1866–1876, Editura Elion

1995 Diplomaţia românească modernă de la începuturi la proclamarea independenţei de stat (1821–1877), Editura Albatros

1997 Revoluţia română din 1848–1849. Consideraţii şi reflexii, Editura Fundația Culturală Română

1997 Românii şi Europa în epoca premodernă şi modernă, Editura Enciclopedică

1998 Revoluţia română de la 1848–1849. Însemnătatea şi programele ei, Editura Enciclopedică

2000 Epoca Unirii (reeditare), Editura Corint

2001 Societatea românească în vremea domniei lui Carol I. 1866–1876 (reeditare), Editura Cartex

2001 Portrete istorice, Editura Compania

2002 Les Roumains et la France au carrefour de leur modernité, Etudes danubiéennes

2003 Géopolitique de la Roumanie. Regards croisés (în colab.), Editions Alvik

2003 Tratatul Istoria românilor (vol. VII/1, coordonator şi autor), Editura Enciclopedică

2006 Istoria Academiei Române (1866–2006), Editura Academiei Române

2008 Românii şi francmasoneria, Editura Tesu

2009 Constituirea României moderne, Editura Enciclopedică

2009 În mijlocul cetăţii, Editura Comunicare.ro

2009 Portrete istorice ale românilor (reeditare), Editura Compania

2015 Tratatul Istoria românilor (vol. VII/1, coordonator şi autor, reeditare), Editura Univers Enciclopedic

Izvoare istorice depistate şi publicate

1959, 1961, 1997, 2007 Documente privitoare la Unirea Principatelor (vol. I, II, IV, V)

1967 Documente Hurmuzaki. Serie nouă. Rapoarte consulare austriece (1812–1823)

1971 Războiul pentru independenţă naţională 1877–1878. Documente militare (în colab.)

1977 Independenţa României. Documente (II/1–2, în colab.)

1989 Documente privind domnia lui Alexandru Ioan Cuza. I. 1859–1861 (în colab.)

În colaborare

1966 La réforme agraire de 1864 en Roumanie et son application (în colab. cu N. Adăniloaie), Editura Academiei Republicii Socialiste România

1979 Bucureşti. Ghid turistic (în colab. cu Sebastian Bonifaciu), Editura Sport-Turism

Lucrări colective

1964 Introduction à l’historiographie roumaine jusqu’en 1918

1964 Destrămarea monarhiei austro-ungare. 1900–1918

1967, 1971 Reprezentanţele diplomatice ale României (2 vol.)

1971, 1983, 1986 Diplomaţi iluştri

1982 Breve historia de Romania

Activitate editorială

Redactor-şef al publicaţiilor: „Memoriile Secţiei de știinţe istorice şi arheologie a Academiei Române”, „Revue Roumaine d’Histoire”, „Studii şi materiale de istorie modernă”

Membru în colegiile de redacţie ale unor publicaţii de profil române şi străine: „Historia Urbana“, „Arhiva genealogică“, „Cahiers «Charles Fourier»“, Besançon, „Revue d’Europe Centrale“, Strasbourg-Paris

Membru titular

Academia Europeană de Ştiinţe, Arte şi Litere (1994)
Academia Polonă de Ştiinţe şi Litere din Cracovia (1996)


Comisia internaţională a presei (din 1965)
Asociaţia de Istorie Contemporană din Franţa (din 1971)
Societatea de Istorie Modernă a Franţei (din 1972)
Confederaţia Internaţională de Genealogie şi Heraldică (din 1972)
Comisia Internaţională de Studii Slave (din 1975)
Centrul Italo-Român de Studii Istorice din Milano (din 1979)
Comisia Internaţională de Istoria Relaţiilor Internaţionale (din 1980)
Societatea pentru Istoria Secolului al XVIII-lea din Austria (din 1984)
Asociaţia Istoricilor Europeni (din 1985)
Societatea de Istoria Revoluţiei de la 1848 şi a Revoluţiilor din Secolul XIX din Franţa (din 1985)
Societatea Sud-Est Europeană din Germania (din 1988)
Societatea „P. J. Proudhon“ din Besançon (din 1990)
Asociaţia Istoricilor Francofoni din Paris (din 2000)


Membru de onoare

Societatea de Genealogie şi Heraldică a Greciei (din 1981)


Membru fondator

Societatea de Ştiinţe Istorice din România
Asociaţia de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale
Comisia de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române (vicepreşedinte 1971–1981, preşedinte din 1981)
Fundaţia Europeană „N. Titulescu“
Fundaţia Dunăre–Marea Neagră

Premiul „Nicolae Bălcescu“ al Academiei Române, 1977

Înalte ordine de stat

- Ordinul Național „Steaua României“ în grad de Cavaler, 2002
- Ordinul Naţional „Steaua României“ în grad de Ofiţer, 2016


Doctor Honoris Causa

- Universitatea din Craiova, 2001
- Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, 2007
- Universitatea „Valahia“ din Târgovişte, 2009
- Universitatea de Vest din Timişoara, 2009


Omagiu național Romfilatelia – 6 februarie 2018

Întreg poştal cu timbru marcă fixă dedicat academicianului Dan Berindei, în cadrul proiectul „Oameni, fapte, valori“.

Acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, 3 noiembrie 2019

„Figura de senior a domniei sale nu vine numai din vârstă, ci dintr-o mare noblețe sufletească pe care o poartă cu sine cu simplitate și cu demnitate. Este un senior al spiritului, un om «de lume». (...) E greu să prețuim, și mai ales să valorizăm virtuți umane precum adevărul și dreptatea, ambele foarte importante. E capital să urmărim în viață să avem adevăr și dreptate, dar niciuna dintre aceste virtuți nu se poate face fără iubire și bunătate. Cred că aceasta este lecția de viață pe care ne-o transmite istoricul Dan Berindei și este bine să prețuim mesajul domniei sale, care este unul autentic, unul de membru al elitei intelectuale a României. Într-o vreme de cumpănă, ne cheamă la valori simple și perene, ne îndeamnă să nu le uităm nici pe cele trainice, care sunt țara, Biserica, familia, meseria; toate puse sub aureola seriozității și exigenței cu sine, dar și a onestității, bunătății și iubirii.“


Acad. Eugen Simion, președintele Secției de literatură și filologie, 3 noiembrie 2019

„Aveți în dumneavoastră, domnule academician Dan Berindei, ceva ce noi, românii, am cam pierdut, și anume noblețea; demnitatea și frumusețea modestiei; bucuria de a revedea un om și de a te întâlni cu el, o bucurie specific românească. Oamenii ca Dan Berindei au făcut ca viața în Academia Română să fie frumoasă.“