George BARIȚIU (Gheorghe Pop) - publicist, istoric şi om politic

24 mai 1812, Jucu de Jos, jud. Cluj – 20 aprilie 1893, Sibiu


Membru fondator – 22 aprilie 1866


Preşedinte al Academiei Române, 24 martie – 20 aprilie 1893
Vicepreşedinte al Academiei, 18 septembrie 1876 – 2 iulie 1879 ; 28 martie 1887 – 16 aprilie 1888
Preşedinte al Secţiunii istorice (1867–1885)

Studii gimnaziale la Blaj, liceale şi universitare la Cluj (filosofia şi dreptul, 1828–1829) şi la Blaj (teologia, 1831–1835). A fost profesor de fizică la Liceul din Blaj (1835) şi de gramatică română şi germană, de limbă latină, istorie, geografie, aritmetică şi contabilitate la Braşov, în perioada 1836–1854. Militant de seamă al luptei pentru drepturile românilor din Transilvania, a participat la Revoluția de la 1848–1849 din Transilvania. A reprezentat națiunea română în Dieta de la Sibiu, în Parlamentul de la Pesta și în Senatul imperial din Viena. A fost fondator şi președinte al Partidului Național Român. A inițiat primele spectacole de teatru în limba română în Ardeal. S-a numărat printre fondatorii (1861) şi secretarii Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA), calitate în care a desfășurat o vastă activitate. Lui Barițiu i se datorează înființarea primului gimnaziu de fete la Sibiu, editarea colecției de cărți în zece volume Enciclopedia României, organizarea de expoziții de industrie casnică şi meşteşuguri la Sibiu şi Braşov, organizarea Muzeului de Istorie şi Etnografie la Sibiu, inițierea editării colecției „Biblioteca populară“. Ca filolog a militat pentru dezvoltarea şi cultivarea limbii, strâns legată de problema ortografiei. S-a numărat printre colaboratorii Dicţionarului Academiei Române. A alcătuit un Dicţionar german-român împreună cu Gavriil Munteanu. A fost şi autorul unui Dicţionar unguresc-român. A promovat activitatea de culegere a creației populare, considerată un adevărat document istoric despre unitatea spirituală a poporului român. În domeniul literar a scris povestiri originale (Un rămas bun în câmpul bătăliei, Barbara, O privire preste ţinutul Haţegului în Transilvania), a tradus fragmente din Iuliu Cezar de W. Shakespeare şi din Don Carlos şi Maria Stuart de Fr. Schiller).

A fost întemeietor al presei românești din Transilvania („Gazeta de Transilvania”, „Foaie literară”, devenită ulterior „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, „Calindariu pentru poporul românesc”, „Observatoriul”, „Transilvania”).

Domenii de activitate: S-a afirmat ca jurist, economist, istoric, scriitor şi istoric literar, folclorist şi filosof. Activitatea sa, cu un puternic caracter didactic, în spiritul luminismului clasicizant, a fost puternic influențată de ideile filosofice raționaliste.

1853 Deutsch-Romänisches Wörterbuch, Dikţionariu germano-romînu, în colaborare cu Gavriil Munteanu, Tipografia lui Romer şi Kamner, Kronstadt

1870 Despre istoria mai nouă şi mai ales despre istoria anilor 1848–1849

1871 Numele proprii gentilice geografice, topografice

1873 Despre resbelul civil transilvan din anii 1437–1438

1873 Bătălia de la Varna, 1444

1874 Istoria Regimentului II românescu graniţaru transilvanu

1877 Noţiuni relative la economia socială şi la istoria civilizaţiei în Transilvania

1889-1891 Părţi alese din istoria Transilvaniei pre două sute de ani în urmă (3 vol.), Tipografia W. Krafft, Sibiu