| În deschidere, acad. Ionel Haiduc a afirmat că Dl. Teodor Negoiță continuă o tradiție începută de Emil Racoviță, urându-i mult succes, sănătate și „așteptăm de la Dvs. multe vești interesante din zonele polare pe care o să le vizitați în continuare des și curând.” Până atunci, „vă îndemn să și scrieți ceea ce se întâmplă acolo și pentru popularizare și pentru cercetători cu rezultatele noi pentru că eu cred că zonele polare au multe de spus științei și e mare lucru și țara noastră, alături de țări mult mai avansate științific și tehnic, pune steagul nostru într-un bulgăre de gheață din zona antarcticii”.
Mulțumind pentru distincția primită, dr. Teodor Negoiță a susținut prelegerea
„Prezența românească în Antartica. Fapte
prezente”. În anul trecut, a fost organizat primul simpozion românesc cu participare internațională (între care Fundației de Științe Europeană) în care au fost prezentate peste 30 de lucrări, unele dintre ele de către tineri cercetători. Până aici a fost străbătut un drum lung, început cu înființarea primului program românesc de cercetări polare (1987). Dintre reperele și împlinirile acestui temerar drum amintim, participarea la 13 expediții în Arctica și Antartica, Teodor Negoiță fiind singurul român care, în 1995, a atins Polul Nord, înființarea Institutului de Cercetări Polare, pe care îl conduce; recunoașterea meritelor sale științifice este atestată, între altele, și de faptul că este președinte al Fundației Antarctice Române (din 1996), reprezentantul României la Tratatul Antarctic (din 1997), membru în Comitetul Științific de Cercetări Antarctice și Consiliul Managerilor Programelor Naționale Antarctice (din 1998) și lider al stației românești „Law-Racoviță” (din 2005). A participat ca organizator și conducător la expedițiile din Insula Spitsbergen (1990, 1991, 1994, 1996), în nordul extrem al Canadei, Insula Bylot și Baffin (1992), Groenlanda de Nord-Vest (1994) și a făcut expediții solitare în Groenlanda de Nord-Vest (Qaanaaq, 1995), Insula Spitsbergen (Țara lui Oscar al II-lea, 1997) și tot aici a mers 300 Km. pe schiuri, atingând ghețarul Lomonosov (2002). A participat, în 1995, la expediția pe schiuri între nordul Siberiei și Polul Nord, la cea de a 43-a expediție rusă în 1998, și la cea de a 19 expediție chineză în Antarctica, în 2002/2003. Între toate, dr. Teodor Gh. Negoiță a relatat pe larg despre înființarea primei stații românești de cercetare științifică Antarctică „Low-Racoviță”, când a pus tricolorul românesc pe noua hartă a acestui continent. Este autorul a peste 60 de lucrări și comunicări științifice în domeniul cercetărilor arctice și antarctice, a patru cărți în limba engleză și două în limba română („Știință pe gheață. Cu chinezii în Antarctica” și „Ambasada României în Antarctica. Stația Low – Racoviță”). „A fost pentru prima oară când echipe de specialiști români au lucrat în echipe internaționale interdisciplinare. A fost un succes, au fost contacte cu cercetători din Norvegia, Canada și, încet, încet am reușit să intrăm în conclavul cercetătorilor polari.” În aceste expediții au fost abordate mai multe domenii de cercetare – pedobiologie, chimie, protecția mediului, biologie, biogeografie, medicină, ihtiologie ș.a. În afara cercetărilor de teren, s-au făcut și cercetări practice vizând utilizarea microorganismelor din gheață în procese biotehnologice și, împreună cu Universitatea din Galați sunt în curs de elaborare câteva brevete. Au urmat expediția rusă și cea chineză. „Am încercat să atragem cercetători din mai multe institute din țară și am reușit ca 18 specialiști din diferite institute și universități să lucreze împreună cu noi”. „Ne-am îndreptat și spre bioprospectări, utilizarea resurselor biologice din Antarctica, o direcție nouă care atrage mulți cercetători...Vom continua cu studiul meteoriților, teste metabolice, biologice, imunologie, studiul meteoriților, de virusologie, imunologie.” Motivația acestor cercetări multidisciplinare este stăruința de a „deveni utili”, de a face cercetare cu posibilitățile și în condițiile pe care le au exploratorii români.
Mergând pe firul povestirii, Teodor Negoiță a mărturisit că gândul său constant a fost să meargă în Antarctica și, după expediția chineză i s-a propus să conducă o expediție a acestei țări la Polul Sud. În 1998 au început primele activități în cadrul Tratatului Antarctic și, pe lângă alte proiecte în care este angajată România, în 2005 „am reușit să intrăm într-un proiect european de management, de creare a unei infrastructuri comune, prin Fundația de Știință Europeană”. Mai nou, Teodor Negoiță a intrat și în cercetarea de excelență (Modul III) pe „studiul ecosistemelor polare antarctice cu impactul schimbărilor climatice, utilizarea unor microorganisme în bioremediere )coordonator fiind Institutul Român de Cercetări Polare), promovarea cooperării internaționale și europene în cercetarea biomedicală (coordonator fiind Institutul de Virusologie al Academiei Române).”Sperăm să putem crea un consorțiu pentru Programul FP7 și să avem o contribuție la anul internațional polar (2007-2009)”. De altfel, pentru anul internațional polar, la care participă 60 de state cu peste 400 de proiecte, cercetătorii români sunt înscriși în trei proiecte – studiul evoluției biodiversității în Antarctica, studii multidisciplinare în oazele antarctice (dealurile Larsemann, unde este stația românească) și studii de biologie umană și cercetări medicale. În continuare, distinsul explorator a vorbit despre colaborarea cu specialiști români și din alte țări animați „de un spirit unic de camaraderie”.
Au participat acad. Dan Berindei, acad. Marius Sala, membri ai Academiei Române, cadre didactice universitare, specialiști. După prelegere, dr. Teodor Gh. Negoiță a răspuns întrebărilor puse de ziariști.
|
