Din tara
  Din strainatate

 
  Editura Academiei
  Biblioteca Academiei

 

 

Nr. 3-5 (185-187)  2003

Cum în tradiția revistei, o secțiune este dedicată unei mari personalități a literaturii noastre, de această dată aceasta este dedicată lui Petru Dumitriu, pe care Eugen Simion îl consideră  un scriitor pe care opinia publică românească, ajutată de câteva spirite fanatizate, întârzie să-l primească. “Remember Petru Dumitriu înfățișază un scriitor complex, un veritabil  caz, pentru că, reliefează Eugen Simion, e adevărat, a păcătuit, dar nu mai mult ca alți scriitori contemporani și, în plus, el s-a căit. Și apoi să vedem opera lui. S-ar putea(eu personal sunt sigur de acest fapt) ca opera lui - vastă și inegală - să izbăvească și în cazul lui omul care a scris-o.

 Pentru aceasta pledează cu subtilitate argumentativă Oana Soare și Ecaterina Țarălungă și, în chip aparte ineditele lui Petre Dumitriu subintitulate în dosarele securității; scrisori inedite și despre editarea operelor sale, mai precis prefețele propuse pentru ediția de Opere în 1997 și  reproduceri după acuarele ale scriitorului.

La rubrica “Cronici literare”, Andrei Gligor scrie despre Ficțiunea jurnalului intim, de Eugen Simion, Răzvan Voncu despre Enciclopedia exilului literar românesc(1945-1989),de Florin Manolescu, în timp ce Daniel Cristea-Enache decupează din File de dicționar pe Marin Preda.

Prima parte dintr-un interesant “document” publică Pavel Țugui despre Alexandru Piru sub titlu categoric Resping cu indignare acuzația nedovedită că aș fi reacționar, care se termină cu anul 1961. Facem un salt în timp și întâlnim pe Grigore Traian Pop, care și-a propus să scrie despre o mie de poeți postdecembriști, însemnări de cronicar și nu o ierarhizare valorică; un început  și promisiunea unei noi ediții mai cuprinzătoare și sistematică, în paginile căreia să fie cuprinși si cei care, prin forța lucrurilor, nu și-au găsit un cuvenit loc.

În “Comentarii”, Jeana Morărescu crede că descoperă un circ fenomenologic în teatrul lui D.R. Popescu, într-un dialog bine instrumentat cu Sorin Crișan. Tot aici, Mihai Fulger descrie năzdrăvăniile pregnante ale unui poet cinefil, care este Ilie Constantin în cartea sa Intransigență în harem. Răsfoim mai departe paginile revistei și întâlnim note de lectură ale cu titluri inspirate - Poetul este Cuvântul care vede, de Alexandra Crăciun, Magie neagră, artă și realitate,  și Itinerar basarabean de Vasile Bardan și Critica justei măsuri, de Paul Dugneanu. În “Amintiri universitare”, Dumitru Micu îl evocă pe Paul Georgescu, o natură pasională, care improviza în permanență, detestând mediocritatea, diferit de  Crohmăniceanu și mai aproape cumva de George Călinescu. Continuând Literatura subiectivă, Ion Lăcustă a ajuns la cel de al zecelea episod.

Nu lipsește rubrica “Știință și filosofie”, în care Constantin Dominte  ne aduce la zi cu Noi studii de interlingvistică, Tudor Nedelcea scrie Cu evlavie despre Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, la împlinirea a o sută de ani de la nașterea și zece ani de la trecerea la cele veșnice a acestui teolog al luminii. Tot aici, Elena Solunca Moise face o cronică la cartea Reforma spiritului de Gr. T Popa, iar Simona Drăgan prezintă pe Richard Rorty ca pe un filosof al contingenței.

Ultima secțiune a revistei, “Artă și spectacole” include cronici semnate de Dan Grigorescu, Dana Duma,  Mihai Fulger și Călin Căliman.

Mai adăugăm că numărul este ilustrat cu lucrări ale artistului plastic Gheorghe Șaru.