Nr. 1-2; ianuarie-februarie, Anul XXII (255-256)

Primele pagini ale actualului număr al revistei sunt consacrate Zilei Culturii Naţionale, sărbătorită la 15 ianuarie, după ce a fost aprobată de Parlamentul României la iniţiativa Academiei Române. Este publicată alocuţiunea susţinută de acad. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, la Ateneul Român, în care se răspunde la două întrebări: Este necesară o Zi a Culturii Naţionale? Dacă da, care este data cea mai potrivită pentru acest eveniment? La prima întrebare, răspunsul este categoric unul afirmativ. Procesul de globalizare, „necesar, inevitabil, un proces de mare complexitate şi extindere”, însă, dincolo de efectele benefice, el implică un risc major: „pierderea identităţii şi continuităţii popoarelor - definite prin limbă, tradiţii, cultură, spiritualitate, ducând la dispariţia dialogului dintre culturi şi civilizaţii”. În aceste condiţii, este important ca, măcar odată pe an, societatea în ansamblu, dar şi autorităţile să se concentreze asupra acestui subiect, să cântărească trecutul, să evalueze prezentul, să gândească viitorul culturii româneşti”. Ziua de 15 ianuarie, ziua de naştere a lui Mihai Eminescu a fost aleasă pentru tot ceea ce dat poetul naţional literaturii şi culturii noastre. „Cu tot respectul cuvenit marilor personalităţi româneşti, Academia Română consideră că nu putea fi aleasă o dată mai potrivită pentru ca Ziua Culturii Naţionale decât ziua de naştere a poetului Mihai Eminescu.” În încheiere, acad. Ionel Haiduc a afirmat: „Prin activitatea sa, Academia Română trebuie să fie garantul menţinerii şi promovării culturii naţionale. Academia are însă nevoie de sprijinul tuturor oamenilor de bine şi autorităţilor pentru a-şi putea îndeplini această misiune”. Dezvoltând ideea actualităţii dinamice a lui Eminescu, Mihai Cimpoi, membru de onoare al Academiei Române, îl aminteşte pe Constantin Noica care vorbea despre două păcate ale noastre: „primul e acela că nu-l cunoaştem bine pe Eminescu şi cel de al doilea că nu-l facem şi altora cunoscut”. Mai mult, nu se cunoaşte nici lucrările dedicate lui Eminescu peste hotare şi, nu odată, apar informaţii eronate sau tendenţioase. Eminescu rămâne mereu actual fiindcă „este un poet al fiinţei şi ne ajută să înţelegem profunzimile eului nostru în raport cu altul şi cu facticităţile de care vorbeşte Heidegger sau cu stranietatea de care vorbeşte Freud”. El este şi rămâne „poetul românilor de pretutindeni”. Grupajul se încheie cu studiul „Firea în ecuaţia divină a lui Eminescu” semnat de Ion Oltean.

Cu genericul „Sub cupola Academiei” sunt grupate comunicările susţinute la sesiunile „Dezvoltarea constituţională a României. Tradiţie şi modrnitate. 20 de ani de la intrarea în vigoare a Constituţiei din 8 decembrie 1991”, „Consumul şi dependenţa de droguri. Aspecte antropologice, juridice şi medico-sociale” şi „Acad. Roman Moldovan - 100 de ani de la naştere”. În „Constituţia României - eveniment de importanţă istorică”, acad. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, apreciază că „Libertatea individuală, libertatea conştiinţei, libertatea de exprimare, dreptul la informaţie, dreptul la învăţătură, accesul la cultură consacrate expres în litera Constituţiei şi promovate consecvent au creat un nou cadru propice stimulării şi valorificării creativităţii personale, respectului demnităţii şi a celorlalte valori şi virtuţi definitorii ale personalităţii umane, afirmării noului umanism al epocii postmoderne.” În continuare, acad, Dan Berindei scrie despre „Tradiţia constituţională românească, continuitate şi discontinuitate” iar Mircea Duţu despre „Tradiţie şi modernitate în dezvoltarea constituţională a României”.

După ce dă definiţia drogului (după OMS) ca o substanţă care, odată absorbită de un organism viu, poate modifica una sau mai multe funcţii ale acestuia, Constantin Bălăceanu Stolnici prezintă pe larg mecanismele neuropsihice al consumului de droguri. „Gravitatea acestei probleme e determinată de efectele nocive pe care consumul lor le produce asupra funcţiilor somatice şi psihice (periculozitatea medicală), dar şi din cauza dependenţei pe care o generează, cu toate efectele nefaste pe plan biologic, psihologic şi social, dependentul ajungând o zdreanţă umană respinsă de societate şi familie.” Chestorul Sorin Oprea face o analiză multifactorială a fenomenului consumului şi dependenţei de droguri, fenomen ce la noi „capătă caracteristici inedite, în funcţie de mediul şi contextul social în care se dezvoltă”. Apariţia etnobotanicelor reprezintă o nouă provocare pentru că ele conţin substanţe care au efecte asemănătoare drogurilor, însă ca urmare a măsurilor luate, consumul lor s-a diminuat. „Reînfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog şi reconfirmarea ei în rolul de coordonator naţional al politicilor antidrog au însemnat revenirea la o abordare corectă a fenomenului drogurilor în România şi repunerea acesteia pe un făgaş normal.” Adriana Boroşan prezintă misiunea psihologului în consumul şi dependenţa de droguri concretizată în trei momente definitorii: în perioada de prevenţie a fenomenului, împreună cu medicul în ciclul de adicţie propriu-zis şi în postsevraj şi, în fine, în realizarea reinserţiei sociale.”

Sub acelaşi generic, se poate citi studiul „Economia României în perioada interbelică sub lupa cercetătorului Roman Moldovan”, semnat de acad. Iulian Văcărel. Tot aici este publicată conferinţa cu tema „The World as I see it”, susţinută de Momir Djurovic, preşedintele Academiei de Ştiinţe şi Arte din Muntenegru, membru de onoare al Academiei Române.

Secţiunea „Evocări” este dedicată centenarului naşterii academicianului Emil Condurachi(1912- 1987) despre care scriu prof. univ. Zoe Petre - „Magistru”; acad. Dan Berindei, vicepreşedinte al Academiei Române - „Emil Condurachi - Omul; acad. Răzvan Theodorescu - „Un «homo balcanicus»”; Valeriu Râpeanu - „Emil Condurachi şi rolul lui în cultura românească modernă”. Acad. Solomon Marcus scrie despre profesorul Mihail Cernea, membru corespondent al Academiei Române, la împlinirea vârstei 80 de ani, care „onorează sociologia şi ştiinţele sociale din România, iar România se poate mândri de a-l avea ca reprezentant”.

Acad. Păun Ion Otiman, secretar general al Academiei Române, face o prezentare detaliată a programului „Tezaurul Academiei Române”, o lucrare de artă care va cuprinde cinci volume: „Donaţii şi donatori”; „Monumente de arhitectură”; Colecţii numismatice”; „Colecţii de artă” şi „Documente”. În încheiere, acad. Păun Ion Otiman scris: „Să sperăm că, după parcurgerea cărţii, care va apărea cât de curând, din care vom afla donatorii şi generoasele lor fapte, tot mai mult dintre decidenţi importanţi de azi vor deveni susţinători ai recuperării de către Academia Română a patrimoniului său privat, parte atât de importantă a tezaurului cultural, ştiinţific şi material al ţării. În acest fel vom dovedi că dorim să ne apropiem de înălţimea morală a predecesorilor, generoşi donatori, cărora, în numele colegilor mei şi a beneficiarilor fructelor ce vor fi culese din patrimoniul privat al Academiei Române, le aducem prinosul nostru de recunoştinţă.”

În continuare, prof. univ. Gheorghe Benga, membru corespondent al Academiei Române relatează despre cea de a XIX-a ediţie a întâlnirii Federaţiei Laboratoarelor Clinice din Balcani (BCLF 2011), desfăşurat sub egida Secţiei de Ştiinţe Medicale a Academiei Române. Tot Gheorghe Benga este autorul comentariului despre primul congres dedicat proteinelor de canal pentru apă (aquaporins şi rudele lor), organizat la Cluj - Napoca, o premieră mondială, având ca principal organizator „Fundaţia Gheorghe Benga” în colaborare cu alte prestigioase instituţii ştiinţifice din ţară între care şi Academia Română.

La secţinea „Preocupări contemporane”, acad. Mircea Săndulescu, preşedintele Secţiei de Ştiinţe Geonomice, semnează articolul „Despre cutremure şi nu numai”, o revenire făcută cu înaltă probitate ştiinţifică şi responsabilitate asupra problemelor seismo-tectonice din părţile meridionale ale continentului nostru. Reţinem concluzia: „În zonele seismo-tectonice active de pe glob şi implicit din România vor mai fi, timp de milioane de ani, cu intensităţi diferite, cutremure. Este, deocamdată, greu să fie prevăzute. Singura soluţie este să se construiască, ţinându-se seama de avertizările specialiştilor geologi, geofizicieni şi constructori.”

La rubrica „In memoriam” se poate citi un articol despre personalitatea şi activitatea lui Mircea Ciumara (1943-2012) care s-a stins din viaţă în această perioadă.

Ca de obicei, revista se încheie cu rubricile „Cronica vieţii academice” şi „Apariţii la Editura Academiei”.