Nr. 1 - 2; ianuarie - februarie, Anul XXI (243-244)

Prima secțiune a actualului număr este dedicată Zilei Culturii Naționale și se deschide cu articolul semnat de acad. Ionel Haiduc, președintele Academiei. Inițiativa ca ziua de naștere a lui Eminescu să fie Ziua Culturii Naționale a aparținut Academiei Române (Secția de Filologie și Literatură) și a fost legiferată de Parlamentul României. „Considerăm că este important ca, o dată pe an, de Ziua Culturii Naționale, să ne concentrăm toată atenția asupra acestui subiect, să cântărim trecutul, să evaluăm prezentul și să gândim viitorul culturii românești…Credem că prin activitatea sa Academia Română trebuie să fie garantul menținerii și promovării culturii naționale”.

Acad. Dan Berindei, vicepreședinte al Academiei, în articolul „Un moment însemnat în viața spirituală a națiunii român”, consideră că: „Mai mult ca oricând, în epoca globalizării în care trăim și a marilor mutații prin care trece umanitatea, la început de mileniu, nu poate fi decât benefică evidențierea însemnătății pe care cultura trebuie s-o ocupe în existența poporului nostru.

În articolul „Academia și problemele limbii”, acad. Marius Sala, vicepreședinte al Academiei Române, amintește că, încă de la înființare, Societatea Literară Română a avut ca scop de a stabili ortografia, de a elabora dicționarul general al limbii române și gramatica. După un scurt istoric al elaborării acestor lucrări fundamentale, acad. Marius Sala scrie că „Academia Română și-a realizat obiectivele propuse la înființarea ei”, dar evoluția societății a determină și o evoluție a limbii acestea „continuă să stea în centrul atenției noastre”.

La ziua Unirii Principatelor, acad. Ioan-Aurel Pop analizează semnificațiile istorice actuale pornind de la constatarea că despre de 24 ianuarie 1859 se vorbește mereu mai puțin. Reținem finalul: „Ziua de 24 ianuarie trebuie să ne aducă mereu aminte de prezentul celor care au trăit în 1859 și care au pus temeliile statului modern numit România, de buna cuviință, de echilibrul și demnitatea cu care trebuie să evocăm și să invocăm mereu acest stat, nici bun, nici rău, dar care se cuvine apărat și prețuit, fiindcă este al nostru și pentru că păstrează și conservă ființa poporului român, parte a concertului popoarelor … Dincolo de propagandă și de false pudori, ea ne definește ființa și ne trasează încă destinul prin lume.”

La împlinirea a trei secole de la domnia lui Dimitrie Cantemir, acad. Dan Berindei apreciază, în articolul „Dimitrie Cantemir - omul modern”, că „ a fost un om modern, un slujitor multiform al noului, al viitorului, iar activitatea sa rodnică a slujit epocii sale, dar mai ales urmașilor să până în zilele noastre. El rămâne ca o personalitate de excepție dăruită de români umanității, ca un cărturar cu neprețuite valențe”.

Acad. Ioan Aurel Popa semnează articolul „Între real și ideal: Dimitrie Cantemir despre locul românilor în Europa”, cu referire specială la lucrările „Descrierea Moldovei” și „Hronicul vechimii romano - moldo - vlahilor”. În concluzia analizei se subliniază: „Prin scrierile sale, a dorit să determine cunoașterea în Occident a specificului Europei Orientale și Sud - Orientale, inclusiv rolul istoric al Imperiului Roman…Ca savant român - dincolo de erorile și exagerările inerente - a dorit să determine un curent de opinie favorabil poporului său, menit să ocupe un loc demn în concertul european. A stat la temelia scrisului istoric modern din sec. al XVIII-lea în cultura românească, devenind peste ani mentorul curentului iluminist al Școlii Ardelene și al tuturor personalităților individuale dedicate efortului de sincronizare europeană a Țărilor Române.”

În următoarea secțiune sunt publicate comunicările prezentate la sesiunea omagială dedicată lui Dinu Lipatti (1917-1950), muzician emblematic care s-a afirmat strălucit în special ca pianist și compozitor. Pot fi citite articolele scrise de Cornel Țăranu, membru corespondent al Academiei Române - „Dinu Lipatti - Compozitorul; Octavian Lazăr Cosma - „Dinu Lipatti-mirajul perfecțiunii” și Viniciu Moroianu - „Pianul în creația lui Dinu Lipatti”.

Trecerea unui secol de la inventarea primului avion cu reacție de Henri Coandă est marcată de un grupaj de comunicări deschis de acad. Valentin Vlad, vicepreședinte al Academiei Române, care, după o scurtă biografie a savantului român, concluzionează: „Exemplul lui Coandă trebuie transmis tinerilor pe care îi formăm în universitățile și instituțiile noastre. Statura sa umană și științifică trebuie să fie un reper în evaluarea cercetării noastre în domeniul științific.” Urmează „Omagiul lui Henri Coandă” de Adriana Năstase; Cuvântul Șefului Statului Major al Forțelor Aeriene, Ion-Aurel Stanciu; „Propulsorul Coandă 1910” de Dan Antoniu; „Fundamentele științifice ale creației lui Coandă din 1910” de Iosif Rus; „Henri Coandă în filatelie și numismatică” de Alexandru Dan Bartoc și „De la avionul cu reacție la aerodina lenticulară” de Sorin Dinea.

Personalitatea savantului Gheorghe Ionescu Șișești este evocată de acad. Păun Ion Otiman, secretar general al Academiei Române, din care redăm: „Acum, la 125 de ani de la naștere, acum când cea mai mare parte din viața și activitatea sa s-a decantat, putem afirma, fără teama de a greși, că profesorul Gheorghe Ionescu Șișești a avut parte în viața sa de tot ceea ce-i poate oferi societatea românească în atât de zbuciumata sa evoluție. De la permanenta înălțare, prin muncă, rezultate, perseverență, corectitudine, înaltă probitate, până la membru titular și vicepreședinte al Academiei Române, de ministru în patru guverne interbelice, de membru în numeroase instituții științifice românești și internaționale, membru în ai multe academii europene, până la profund nedreapta înlăturare de la catedră de către comuniști … Și a trecut peste toate cu seninătatea înaltelor spirite ale neamului.” Valeriu Tabără îl prezintă activitatea lui Gheorghe Ionescu Șișești pe parcursul celor patru mandate de ministru al agriculturii, când prin deciziile luate a dat dovadă d o viziune economică ce își păstrează actualitatea. Un citat semnificativ: „Singurul mijloc de a învinge sărăcia este munca, munca de sus până jos în toate stratele sociale românești. Ea poate deschide țării drumurile propășirii. Adevărata bogăție nu izvorăște singură din darurile cu care a fost hărăzită țara noastră, ci adevărata bogăție izvorăște din muncă, disciplină, rânduială.”

De reținut cu deosebire memoriile acad. Ion Anton intitulate „Amintiri despre Academia Română”, anii 1974-1989, când a fost vicepreședinte și președinte ad interim al acestei instituții simbol al intelectualității românești. Sunt pagini de istorie trăită în tot dramatismul, când s-a condus după un principiu al lui Lucian Blaga: „O corabie învinge mai ușor valurile dacă poartă o greutate. Așa și viața, greutățile pe care le purtăm ne fac mai sigură lupta împotriva valurilor întâmplării.”

Este publicată Declarația comună cu privire la proiectul de exploatare minieră propus de compania Roșia Montană Gold Corporation. Imensul potențial istoric, natural, cultural și uman poate să asigure o dezvoltare durabilă, dar pentru valorificarea lui „este necesară implicarea responsabilă a autorităților statului (atât locale cât și naționale) în respectarea și aplicarea legii în mod pro-activ pentru stoparea acțiunilor de distrugere care au început deja, precum și salvarea și valorificarea patrimoniului de la Roșia Montană”. Declarația este semnată de prof. Șerban Cantacuzino, președintele organizației Pro Patrimoniu, arh. Șerban Cantacuzino, membru corespondent al Academiei Române, vicepreședinte Pro Patrimoniu, conf. Sergiu Nistor, președinte al ICOMOS și acad. Ionel Haiduc, președintele Academiei Române.

Rubrica „In memoriam” este dedicată ÎPS Bartolomeu, membru de onoare al Academiei, la a cărui stingere din viață acad. Dan Berindei consemnează: „Personalitatea puternică a celui dispărut, rolul său în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, și pentru afirmarea ei în lume, opera sa, fac din marele ierarh trecut la cele veșnice o personalitate care va rămâne în memoria bisericii dar și a Națiunii”.

În ultimele pagini se pot citi rubricile cu care cititorul este obișnuit - „Cronica vieții academice”, „Relații culturale” și „Apariții la Editura Academiei Române”.

 

copyright © Academia Română 2006

copyright © Academia Română 2006